Urobores

Ma mut...ma mut

2011-11-24T18:23:00.001+02:00

M-am hotarat sa renunt la blogspot si sa trec pe platforma noua. Asa ca urati-mi bafta si veniti sa-mi vizitati noua casa la: http://urobores.wordpress.com. Si daca tot ma vizitati, treceti-ma si la blogroll... asta numa' daca doriti.
Da' sa stiti ca inca e in renovare. Deocamdata muncesc la dat cu var fundalul, la raschetat categoriile si la mici lucrari de bricolaj pe ici pe colo, prin partile esentiale.
Ne vedem si ne citim!

Concurs MiniPrix

2011-11-22T08:19:00.001+02:00

Concursul s-a incheiat aseara. Felicitari galatenilor, dar si celorlalti concurenti.

Ce parere aveti de MiniPrix? Stiu ca la noi s-a inchis, dar siteul tot a ramas (si oricum e mai facil sa faci cumparaturile pe net). Blogatu mi-a dat o idee:
Ca tot vine sezonul cumparaturilor (nu mai este de mult doar sezonul sarbatorilor!), va propun o campanie-concurs.

“Locuiesti intr-unul din judetele Olt, Galati, Teleorman, Satu Mare, Buzau, Tulcea, Giurgiu, Ialomita, Harghita, Salaj sau Covasna? Atunci intra pe www.miniprix.ro si voteaza-ti judetul pentru a beneficia in weekend-ul 26-27.11.2011 de o reducere de 20% pentru orice comanda online pe miniPRIX! Oricine poate vota in acest sondaj!

Lupta este stransa si toata lumea are sansa sa!

Judetele aflate pe locurile 2 si 3 in sondaj isi asigura locul la Caravana Zapezii!

Voteaza si tu!”

Mie imi place asta.

Bafta tuturor.

Cartofi prajiti si ganduri jucause

2011-11-18T17:49:00.001+02:00

Cand urcam scarile ma gandeam la tine. Urcam scarile zambind ca oamenii stiu sa zambeasca in statii de autobuz fara motiv si fara agresivitate. Un francez care nu era francez, care vorbea araba si care s-a urcat in primul 102. Care mi-a zambit. Si apoi tu cu gandurile tale atat de frumoase, de parca sunt ale mele sau de parca mi-ar veni in intampinare si m-ar saruta inopinant pe ceafa.
Si iar probleme rezolvate razand si cu spirit sigur ca nimic nu-i imposibil decat imposibilul...sau poate nici el. Nu stiu daca vorbele mari pot fi crezute. Stiu doar ca uneori e nevoie de ele. Mi-e imi era ieri dor (ce-i drept, nu doar ieri). Cartofi prajiti si ceai de tei cu miere si vin rosu la bidon de doi litri. Ciorapi cu degete, colorati nebun si vorbe mari si muuuuuulte. Si planuri. Tristeti neimplinite si nesfarsite.
Un sarut intr-un alt oras, fuga spontana cu miros de brad, de lemne taiate si oameni cumsecade. Un tu care te-ai transformat atat de tare incat nu ti-a mai ramas decat sarutul ascuns... poate ca nu ai fost niciodata asa cum te-am cunoscut. Poate ca era doar un tu de acolo si de atunci ca sa ramana asa mereu.
Si tot acolo, dar cu o alta ea, cu un alt dor, de altfel. Lucruri pe care doar tu le intelegi pentru ca doar tu le-ai trait alaturi de mine. Ma trezeai la 12 noaptea ciupindu-ma pentru ca adormeam in timp ce vorbeai. Cautari.
Cand e liniste imi pot imagina orice. Suprafetele sunt inselatoare. Iar ochii spun mai multe decat gura.

Dimineti de noiembrie

2011-11-13T14:11:00.001+02:00

Stiti ca mie nu-mi place rozul. Dar cum iubesc vara, am facut un compromis si mi-am vopsit unghiile cyclam. Apoi am observat ca unghiile mele se asorteaza cu bobocii craciunitei. Am 3. Trei craciunite pe care le tot mut din loc in loc. Si nu, nu le cad florile. De cand a dat frigul le-am asezat pe pervaz in sufragerie. Stau ascunse dupa o draperie si asteapta. Sau eu astept? Astept sa infloreasca. Una e plina de boboci, alta are abia 2, iar a treia, cea mai batrana, mi-a inflorit prin primavara, dupa vreo 4-5 ani de stat asa, in hibernare. Acum pandesc flori rosii si cert matza ca-si lasa perii albi prin frunzele lor. Deocamdata am doar flori cyclam... ca unghiile mele, cum ziceam.
Vreau sa ascult muzica si tot ce aud e "Aventurile lui Pigly..." n-am mai vazut atatea desene animate de o groaza de ani. Care e cel mai usor mod sa te intorci in copilarie? Sa privesti fotografii cu picioare asezate stangaci, in sosete colorate sau bocanci, sa alergi cu o pruna decojita dupa un copil care rade si scuipa bucati de biscuite, sa necajesti pisica pufoasa si alba, sa te uiti la desene animate, sa vanezi ninsori si decoratiuni de Craciun, sau sa te impiedici de mormanul de jucarii din mijlocul camerei?! Cred ca cel mai simplu e sa te bucuri de tot.
In fiecare noiembrie, de la fereastra mea se vede o mare de frunze galbene, ca-n wallpapere-le alea la care spui: oau! Si in fiecare decembrie o mare de alb... tot ca in wallpaper. Si in fiecare iulie o mare de verde... tot ca in... Si sa vezi...ca tot de la o fereastra se vede! Si acum craciunita mea priveste cu ochi cyclam in gradina din fata blocului si se gandeste ca doar florile au voie pe pervaz, nu si pisicile.

Raspunsuri cu R de la refuz

2011-10-29T08:37:00.001+03:00

Tot ce tine de starile mele implica la un moment dat un refuz. E mare lucru sa ai puterea sa spui nu. Problema e ca uneori o striga subconstientul. Care este limita? Pana unde tine de sinceritate si unde incepe refuzul de a fi sincer cu tine insuti? Este un fel de travaliu moale in care nimeni nu se simte vinovat.
De ce nu-mi plac sarbatorile de imprumut? De ce nu scriu cu diacritice? De ce nu sunt constanta? De ce m-am oprit din scris? Pentru ca refuz.
Refuz sa traiesc lucruri lipsite de substanta pentru mine... pot sa admir, pot sa apreciez, pot sa inteleg. Dar nu pot sa-mi asum o credinta in care nu am radacini, in care amintirile copilariei sunt inexistente si mai ales peste care s-a suprapus un lup economic prea rapace.
Refuz sa ma incadrez cu totul in reguli. Am nevoie de o exceptie, de exceptia aia care confirma regula.
Refuz sa ma plictisesc. Poate ca un amestec de masochism si vanatoare de emotii ma fac sa schimb mereu stari, prieteni, distractii, locuri, relaxari, solutii, promisiuni.
Refuz sa ma complac intr-o literatura de sertar. Ori totul, ori nimic. E un gir pe care mi-l acord eu insami si pe care trebuie sa-l respect. Cum spuneam, si tacerea e un raspuns.
Poate ca maine voi scrie despre bucurie.

S-a sunat de intrare

2011-10-27T13:12:00.001+03:00

Am avut nevoie de o pauza. Eu mereu am nevoie de pauze. Si cand zic "eu" ma refer la "noi". Nu cred ca e cineva care sa afirme ca el nu simte nevoia asta. Pot spune: ma plictisesc repede. Dar sincer, nu am intalnit pe nimeni care sa spuna ca nu se plictiseste, ca repeta mereu aceeasi viata si ca e fericit asa. As putea spune: eu sunt altfel, sunt cineva pe care nu l-ai mai intalnit pana acum si care iti va lasa o urma in inima. Ghici ce: toti suntem unici. Nu e nimeni care sa creada ca el este comun si previzibil.
Oare ce as scrie daca as fi saraca... foarte saraca. Oare as mai scrie daca as fi extraordinar de bogata? Cand simti ca nu mai ai nimic de spus, ce spui? Si tacerea este un raspuns.
S-a sunat de intrare. Maine voi scrie despre refuz.

Azi e fara titlu

2011-08-26T10:55:00.000+03:00

Sunt oameni care in ciuda inertiei social-istorice se incapataneaza sa ignore tiparul. Oricat i-ar incatusa necesitatile epocii lor, raman totusi cu un picior in afara timpului. Sau cu o parte de suflet.
Sunt oameni frumosi care in pofida banalitatii sociale au curajul sa ramana intacti. Se infurie sau se intristeaza sau se tem, dar pastreaza constant o realitate a lor in care frumusetea nu se masoara in armonii fizice, retusuri chimice sau sali de fitness, ci in priviri, atitudini, tonuri, zambete.
Multe cautari au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber sa-si imagineze ca e liber.

La ce sunt bune mamele in viziunea reclamelor romanesti

2011-08-20T17:25:00.002+03:00

S-a mai scris in blogosfera despre reclamele romanesti, dar un articol in plus nu strica nimanui. Ma gandesc acum la cele cateva mame-eroine-gospodine care populeaza spatiul bucatariilor si al bailor moderne.
Sa incepem, donc! Care-i rolul? Care-i statutul? Care-i treaba, doc.?! Unu la mana, daca nu stii sa gatesti ~~ai belit-o~~ ar trebui sa inveti urgent! De ce? Pai pentru ca "el a plecat pentru ca ea nu mai stia ce sa gateasca". S-a inteles clar? El, genialul, macho-manul care vine si varsa la usa salariul gigant precum facea odinioara cocosul din Punguta cu doi bani, doreste un singur lucru (sau poate mai multe, da' unu-i al dracu' de important): si anume sa manance. Frate, orice poate sa zica tuta, orice sa faca, numai sa nu cumva sa nu-l astepte cu ceafa de porc aburinda, ca se supara si pleaca pan' apuci sa zici peste-prajit! Solutia salvatoare? Simplu. Plicul ala de sare grunjoasa cu arome de trei legume ametite si 100 de E-uri colorate. Nu-i asa ca e simplu sa faci un barbat fericit?! (mai ales cand vrei sa fii sigura ca nu pleaca de-acasa la vreo alta tuta grasa care stie sa gateasca cu vreun alt praf de la concurenta)
Si daca ai mancat bine, ca sa nu devii o balena de uscat, ce urmeaza?! Pai un pic de sport in aer liber, pe biciclete. El, trogloditul, o intreaba pe mami intr-o dupa-amiaza fara griji cam ce-ar putea sa bea. Logic, bauturile sunt la ea, le cara pe umar (ca doar trebuie sa faca sport, sa se mentina in forma). Asa ca vrand sa para dragalas o intreaba naiv: "Nicio grija?!" (desi sunt sigura ca dupa figura lui daca ar fi trebuit sa o scrie ar face-o asa: nici o grija?). Sa intelegem ca e retardat? Eu cel putin asa il vad... sau cel mult pervers. Sau si retardat si pervers totodata.
Ca tot vorbeam de retardati fac o scurta paranteza: il stiti pe ala cu bomboanele Halls? Nu-i asa ca atitudinea lui din avion e una perfect normala pentru un tip de 40-50 de ani? Oare care este efectul Halls? Pe langa cel de racorire... reclama pare sa ne induca subliminal ca efectul este intarzierea mintala.
Revenind, trecem de la bucatarie la baie. Am mancat, ne-am jucat/ facut sport, acum sa mai si spalam. Numai ca trebuie sa avem in vedere ca zmeul are o mama. Muma Zmeului/ Soacra vine in vizita si trebuie sa gaseasca un parchet-luna. Ea verifica sosetelele nepoatei. Deci: Cui ii place curatenia? Pai tuturor, numai ca unii fac curat de frica soacrei (sa inteleg ca de fapt nu-i place, ea e o imputita, dar na! vine soacra si trebuie sa se supuna).
Si ce mama/ matusa nu si-ar dori sa inlocuiasca parfumul natural de trandafiri din gradina propriei case cu parfumul detergentului?! Sau ce mama-eroina care dupa ce a facut o echipa intreaga de fotbal nu are de gand sa ii lase pe pusti sa joace in sosete perfect albe tocmai pentru ca detergentul X va scoate toate petele?!
Si-ar mai fi, dar nu mai rezist sa privesc la ineptiile reclamelor. Problema e ca misoginismul, prostia, minciuna sunt natural acceptate in mass-media si chiar promovate. Eu chiar nu pricep: in toata tara asta nu exista creatori de reclame macar cu un IQ de 80?

Dedicatia Antoniei pentru toate mamele autohtone

2011-08-20T11:27:00.000+03:00

Geniali:

Vremea lui Lacusta-Voda

2011-08-16T16:10:00.001+03:00

Si-am fost si la 2 Mai. Din pacate, la inceput mi-a cam lasat un gust amar. Prima dezamagire: terasa de pe plaja disparuse. Singurul loc frumos devenise o ruina cu niste caricaturi atarnate de pereti. Una zicea sub chipul lui Lacusta-Voda: Sa va prajiti bine, domnule! Am intrebat ce s-a intamplat. Trecuse Udrea pe acolo si a cam strambat din nas. Nu stiu ce nu i-a placut. Poate preturile mici si muzica in surdina?! Poate oamenii care nu cheltuiesc in prostie pe prostii?! Poate ca nu-i mai ajunge ciolanul si vrea sa cocalarizeze tot litoralul romanesc... A ramas terasa de langa Pensiunea lu' nea ala de la Serviti, va rog...cea mai ieftina bere era 5 lei. Ce doriti?! Preturi de fite! Apoi alta: covrigaria care facea covrigi mai buni ca la Buzau disparuse si ea. Un tip cu tot felul de kitsch-uri si alte obiecte de plaja de vanzare ne-a spus cam trist ca au preluat ei locul si ca s-a inchis covrigaria. Nu am priceput de ce era trist, ca doar era profitul lui...
Dar pana la urma marea a spalat toate negurile. Sa dormi in sunetul valurilor, sa vezi rasaritul si jocul marsuinilor dimineata, sa fugi dupa bancul de hamsii sau dupa trei guvizi, sa desoperi pesti colorati cand faci scufundari in apa mica, sa-ti vezi crocsii albastri in apa clara chiar si la 2 metri adancime... toate astea spala nesimtirea lacustelor blonde cu tate mari si maxilar de luptator si a capitanilor chiori.
Si nu doar atat ofera 2 Mai. Am vazut Moscheea cu minaretul ei alb ( e Ramadanul si nu am putut intra), biserica veche, lipoveneasca si mica biserica ortodoxa, toate intr-o arie destul de mica. Oamenii nu se razboiesc, nu pun bombe si chiar sunt mandri de multi-culturalismul lor. Am mancat shuberek (doar comandat, ca disparea imediat ce era scos din tigaie) si o portie imensa de guvizi prajiti. Am inotat printre pescarusi si cormorani si am cumparat un magnet de frigider cu un crab vesel ( broscuta nu am mai gasit).
Sper ca la anul sa ramana intacta macar plaja...

Miroase de pe-acum

2011-08-12T14:48:00.000+03:00

Credeam ca vara asta nu voi pleca nicaieri. Ma gandesc la doamna care m-a invatat sa nu-mi mai fie frica. Singurul om din viata mea care a stiut sa ma invete ca marea nu ucide, doar frica. Ma gandesc la caini mari si negri, la Terra Nova. Pentru doua zile voi uita de pisici albe si moi si voi cauta ochii blajini ai "ursulanilor" ( e ca si cum as intra putin in Lumea de Margine a lui Paul Stewart). Vad o terasa cu muzica buna, cu hamac si oameni inteligenti, departe de zgomotul turismului. Visez la crabi mici, negri, ascunsi pe sub stabilopozi si la guvizi cu mujdei. Merg printre miile de scoici esuate in cautarea unei cochilii sidefate.
Nu-mi voi lua nici ceasul, nici aparatul foto, nici vreo bratara. Ma voi trezi langa valuri si voi adormi in sunetul lor. Voi cauta un magnet de frigider-broscuta, asa cum mai am unul acasa, pe care il voi darui.
Maine plec la 2 Mai.

Ghita, te-astept diseara...

2011-07-27T13:13:00.000+03:00

Da' sa nu vii cu mana goala!

Fara cuvinte

2011-07-27T11:27:00.003+03:00

Eu nu ascult Mafia, dar imi place Loredana. Ultima piesa scoasa este foarte misto:

Articol exclusiv feminin

2011-07-15T16:50:00.000+03:00

De-a lungul timpului am strans foarte multe rochii. La un moment dat le numaram si am ajuns pe la 50. Dupa, nu le-am mai tinut evidenta. Totusi in morman intra rochiile incepand de pe la 14 ani (caci pana prin anul 2 de facultate greutatea mea nu a oscilat si astfel rochiile nu erau concediate din garderoba). Acum am vreo cateva la care nu vreau sa renunt deloc, desi nu mai pot intra in ele... imi tot propun sa slabesc... si altele care nu-mi mai plac deloc. Sunt noi, purtate o data sau de doua ori. Nu cred ca sunt singura care-si cumpara una, o poarta intr-o seara si apoi gata! S-a plictisit. Habar nu am ce sa fac in cazul asta. Nu vreau sa le mai port, dar nici nu as vrea sa le arunc. Doar eu am problema asta? Tind sa cred ca nu. Le-as vinde, dar exista cumparatori?! Habar nu am. Voi ce faceti cu ele?
P.S.: ar fi comic sa-mi raspunda vreun baiat...prea tare!

Cand te trage curentul... stai sa te traga

2011-07-13T10:40:00.000+03:00

Am si eu o problema vara. De fapt de cand da caldura, apare nevoia de geam deschis mereu si in orice conditie. Eu personal stau cu fereastra mereu deschisa de prin iunie pana prin octombrie (adica zi, noapte). Imi place caldura, dar mai mult imi place "vantul". In fine, ideea e ca mereu cand sunt intr-o masina/tren/~~avion~~ se gaseste careva sa spuna bosumflat, cu mana la falca si una la ureche: Inchideti geamul ala! Ca e curent si ma doare... X...! Ce-i aia sa te traga curentul?! Din cate stiu eu problemele medicale sunt determinate de virusi, bacterii sau alte animalute din astea, dragute, care sincer, de vreun secol nu mai apar prin generare spontana. Or fi belferit ele cum or fi belferit vreo cateva mii de ani cu puterea asta a lor de a se naste din nimic, dar de cand s-a descoperit ca de fapt nimic nu apare cum am spus, prin generare spontana, au trebuit sa intre si ele in randul lumii. Asa ca se inmultesc astazi conform legilor naturii. Tocmai asta ma face sa intreb: ce treaba are curentul cu imbolnavirea suferinzilor?! La o adica, in afara de o diferenta de presiune, curentul nu aduce nimic nou prin nasuri si urechi. Eu pricep ca mai exista si niste rinite pe lumea asta, dar nu cred ca 98% din oameni le poseda.
Din ce am vazut sunt doua tipuri de atitudini: cei care se plang ca-i trage curentul si cei care cred ca ii trage, dar nu se plang. E cineva care chiar crede ca nu curentul e responsabil de imbolnavirea lui?

Una mai cu mot ca alta

2011-07-12T21:37:00.000+03:00

Romania se vede superb de sus. Oceanele, Africa, Asia etc. toate se vad superb de sus. Cred ca oricine poate sa vada macar o data in viata un peisaj mirific din elicopter. Eu va recomand sa incercati. Uitati, copii lui Boc au vazut astazi Brasovoul!
Cum?! Nu se poate?! Voi glumiti, doar traim in Romania, tara tuturor posibilitatilor.

Doreii si cultura

2011-07-12T18:17:00.001+03:00

Asta e din ciclul Rasu'Plansu'. Pe mine ma infurie. Cand vad asa ceva mai ca-mi vine sa fac la fel ca in bancul ala: Eu cand ma infurii...plec!

Leapsa-Top 10 Filme

2011-07-11T20:13:00.001+03:00

Acum ceva timp in urma, Sunetu' a scris un articol despre filme. Era o leapsa pe care mi-am promis ca o voi prelua si eu. Asa ca, sa purcedem, zic:
Mie-mi plac filmele... imi plac rau de tot. Pana acum vreun an, doi nu mi se parea nimic ciudat la trebusoara asta. Dar uite ca pana si a fi "filmofil" a devenit desuet. Pentru ca mai nou am aflat ca tinerii se cam plictisesc la filme. Ca le-o fi lene sa citeasca subtitrarea, ca nu pricep o iota de engleza sau ca nu reusesc sa fie atenti mai mult de 10 minute ( aviz celor cu ADHD), habar nu am. Trist este ca din ce in ce mai multi renunta la a mai vedea filme de lung metraj.
Greu, prea greu sa fac un top. Asa ca ma scuzati daca am omis vreo capodopera ( pe care daca am vazut-o acest fapt a fost prea demult si pe canicula asta chiar e greu sa ma concentrez la sutele de filme bune). Cred ca cea mai buna metoda e sa fac un fel de joc psihologic. Voi scrie doar despre filmele pe care mi le amintesc pe loc, desigur cu precizarea ca le voi alege doar pe cele care m-au marcat. Ordinea este aleatorie.

Fight Club. Mi-e ciuda ca nu am citit romanul, dar timpul nu e tarziu inca. De ce? Pentru idee, pentru scenariu, pentru regie, pentru coloana sonora si nu in ultimul rand pentru Brad Pitt si restul actorilor. Filmul asta nu menajeaza, nu romanteaza si nu idealizeaza nimic. Nu te face sa te simti bine, nu-ti gadila orgoliul. Doar iti arata viata si te pune sa gandesti. Nu-i un film despre bataie. E unul despre oameni. E un must see.
La Vita e bella. Incep sa devin cliseica. Scriu despre un film care te face sa razi, sa plangi si iar sa razi. Te face sa te indragostesti de el. Povestea clasica a evreului trecut prin Holocaust devine capodopera cinematografica datorita interpretarii lui Roberto Benigni, dar si a umorului in genul lui C. Chaplin.
Orice cu si de Tim Burton!( Mireasa moarta, Beetlejuice, Edward Maini-de-foarfece, Cosmar de Craciun etc.) Dar cum nu pot sa le aleg pe toate si cum n-as vrea sa ocup mai mult de un loc in top, voi spune: Sweeney Todd, barbierul diabolic din Fleet Street. Il iubesc pe Johnny Depp si jocul sau intr-un thriller musical este memorabila. Ce-as putea dori mai mult?! Depp, thriller, poveste gotica! O lume pasionala. Si pentru a ramane in alcelasi domeniu, urmatorul film este
Fantoma de la Opera. Pentru Gerard Butler, pentru coloana sonora (de care te poti indragosti), pentru costume, pentru poveste, pentru OPERA! Este unul din filmele la care as putea plange de fiecare data cand l-as vedea (si sincer, l-as putea vedea de multe ori).
Sarind putin in alt registru, sa aleg, zic, Trenul Vietii. Un film regizat de Radu Mihaileanu, in stilul lui Kusturica. L-am vazut din intamplare, fara sa-mi fi propus, dar mi-a ramas in memorie ca etalon. Mergand pe arhetipul nebunului-intelept, filmul prezinta povestea unui grup de evrei care vor sa se salveze de pericolul nazist. Desigur, salvarea vine prin ideea nebunului, care propune ca tot satul sa plece spre ''taramul fagaduintei'' intr-un tren fals, de deportati. Pe drum se intalnesc cu tiganii care avusesera aceeasi idee, venita bineinteles de la nebunul lor. Ramanand in acelasi tip de umor, urmatorul film este
Pisica alba, pisica neagra. Imi plac comediile, dar si mai mult imi plac comediile negre. Ce doriti mai mult decat tigani si incurcaturi si nebunie? Nu cred ca e cineva care sa fi vazut filmul si sa fi uitat scena in care porcul mananca un trabant! Sau a tiganilor care canta cocotati in pom sau a... dar mai bine vedeti filmul, ca merita!
Jeux d'enfant/ Love me if you dare. Prefer titlul in franceza. Un film despre iubire si limitele ei. Despre iubire, pasiune, obsesie, nebunie. Despre viata si moarte, cu haz si fara haz, gelozie si liberate, incredere si posesivitate. Cat curaj trebuie sa ai sa infrunti iubirea in numele vietii si al mortii?! Doi copii si-un carusel. O singura regula: ai caruselul, poti provoca. Doi oameni care au nevoie de o viata intreaga pentru a spune: te iubesc mai mult decat propria-mi viata.
Matrix. Imi plac filmele SF si mai ales cele care nu merg doar pe ideea unor extraterestri sau a unor lupte intre roboti din viitor. Imi plac filmele inteligente care te lasa cu intrebari. Matrix e unul din ele. De la efecte scenice, la simboluri si interpretarile lor universale, de la coloana sonora si costume, la jocul actorilor, totul merita sa vezi acest film la cinema. Nu stiu cum ar fi 3D. Dar lasand efectele deoparte, ideea din spatele filmului este revolutionara. Da, stiu, e o reinterpretare a multor mituri si simboluri de mult fumate. Dar nu simbolul in sine conteaza, ci efectul sau, modul in care cei doi frati au reusit sa-l readuca in mintea bublicului amator de filosofii existentiale. Cine suntem si in ce lume traim ? O intrebare pusa anterior si de Etajul 13. In fine, Matrix, cu toate trei partile, merita sa intre intr-un top ten al filmelor secolului.
Dintre toate filmele cu Robin Williams (actorul meu preferat), nu stiu daca sa aleg Mrs. Doubtfire, Dead Poets Society sau orice altceva. Raman totusi la o comedie savuroasa care te tine intr-un zambet pana la final: The Birdcage. Recomandabil celor care nu sunt homofobi, caci cuplul principal e unul de homosexuali. Este un film care spune ceva, striga ceva societatii. Cu o ironie fina si o delicatete lucida, povestea te capteaza si te face sa intelegi ca si dramele personale se pot rezolva cu putina rabdare, putin umor si mai multa minte.
Ultimul, cu parere de rau ca nu e un top 100, este Pasarile. Un clasic de Hitchcock. Din nou afirm ca as alege orice film al lui. Numai ca sunt doar 10 numere. Nu ma hotaram daca sa aleg un horror clasic sau unul modern (de genul The Ring). Am ramas totusi la o forma mai artistica a genului. Ce mai pot adauga la Pasarile? De ce au atacat? De ce s-au retras? Care este legatura intre ele si oamenii atacati? Toate astea nu conteaza. E importanta senzatia transmisa. Emotia, frica, intrebarea.

In final, de orice gen ar fi un film, pentru mine este bun daca in timp ce-ti provoaca emotie te face sa si gandesti. Mai exact te determina sa-ti pui intrebari. Raspunsurile s-ar putea sa legasesti in alte filme sau carti sau chiar in viata.

Leapsa merge la Radu si la mai cine doreste. Liz, daca ai timp, chiar as fi curioasa sa vad ce filme iti plac. Stii ce? Tot am zis eu ca vreau sa iesim la un ceai/cafea. As fi incantata sa vii intr-o zi la mine sa vedem un film. Ce zici?

Prin Apusenii estici

2011-07-04T14:23:00.000+03:00

Dupa cum spuneam, ieri am plecat intr-o mini-excursie. Am ales sa facem un traseu de vreo 20 Km, din Luncavita in Greci. Am ajuns pe la 8 si ceva in sat si de acolo a inceput aventura. Localnicii ne-au intampinat cu doua atitudini la intrebarea : Pe unde mergem spre satul Greci (traseu, turisti, bla bla bla)?
Una a fost: Nu stiu, nu stiu, nu stiu eu d'astea!
Iar cealalta, foarte binevoitoare: stati ca va arat eu! Uite, luati-o pe acolo, pe acolo, prin vale! Ati inteles?! Prin vale. Ati inteles, drumul e prin vale. Da' sa nu-mi calcati graul, ca e graul meu. Deci drumul e prin vale, pe langa grau, ati inteles?!
Asa ca am luat-o prin vale, pe langa grau, spre padure. Locurile arata cam asa:

Pana la padure, desi parea aproape, a durat ceva timp. In schimb ne-am delectat pe drum cu o liniste deplina. Nu tu un gratar, nu tu o manea, nu tu o injuratura politica. Doar niste capre, niste caini, doi gospodari care taiau porcul in mijlocul verii ( cand l-am intalnit pe primul am zis ca o avea omul vreo nunta, dar la al doilea deja am zis ca astia or fi in emisfera sudica si nu stim noi) si pe ici pe colo tot felul de pasari. Cel mai tare m-am speriat de o prepelita care a sarit la vreun metru dintr-un boschet de buruieni virgine. Aaaa... si am mai vazut si-un urechiat de la care au pornit tot felul de fantezii cu el pe post de personaj principal alaturi de un gratar si niste sare.

In fine, am ajuns la padure, asa ca voiosi nevoie mare am pornit pe prima carare gasita. Frumos peisaj! La un moment dat dam de masina de inghetata ( sau cel putin asa parea din departare) care de fapt era o stuparie. Pentru ca am salutat civilizat ne-am facut si cu cate o bucata de fagure proaspat, pe gratis. Numai ca drumul pe care il alesesm nu era traseul, ci cararea catre "casuta padurarului" asa cum am aflat de la prisacar. Lasand casuta in pace, pe lup, pe padurar pe bunicuta si pe toate celelalte, am plecat in sfarsit catre adevaratul traseu ( cica era marcat cu triunghi albastru). Si ca orice romani veritabili am inceput cu o pauza de masa sub un stejar. Imi pare rau ca nu am facut mai multe poze, dar am avut probleme cu bateria aparatului.

Prima parte din drum a fost superba. Pana a inceput sa ploua.

Nu stiu daca de la ploaie sau nu, dar in padure mirosea a flori, a miere de albine si a tei. Panta era abrupta, padurea deasa si lumina fluorescenta. Lipseau doar brazii. Si inca ceva: triunghiul albastru.

Ideea e ca am strabatut masivul fara sa urmam vreun traseu anume, caci nimic nu era marcat, dadeam mereu de tot felul de raspantii (unele dintre ele erau fara nicio logica, deoarece cam la 10-20 metri cele doua carari se uneau la loc) si incercam sa ghicim pe unde sa mergem astfel incat sa ajungem totusi in Greci si sa nu ne ratacim. Ideea era sa nu ajungem la greci!

O buna bucata de timp, desi ploua totul a fost ok. Dar am ajuns pe versantul sudic, unde copacii sunt mai rari. Am iesit din padure admirand peisaje virgine, dar si ploaia torentiala. Ce pelerine de ploaie, ce bocanci?! Cativa km de mers prin ploaie, in camp deschis ne-a facut ciuciulete. Ultima parte de drum nici macar nu mai simteam ploaia din cauza frigului...

In sfarsit am ajuns in sat ( coborand nu prin Dealul cu Drum sau pe la Vf. Tutuiatu), putin mai la sud de traseul ales. Cum am ajuns am vazut pe fiecare stalp notate semnele traseelor care porneau de acolo.

Logic, prin padure nu e nevoie sa fie notat si verificat traseul ( caci pe drum am mai dat de semne, dar puse total anapoda... de genul pe drum drept, cam la 5 m, iar la rascruce niciunul), dar in sat este foarte necesar... doamne fereste sa te ratacesti cumva pe ulita principala!

Inghetati, uzi si plini de noroi am baut o ciocolata calda in prima carciuma si am plecat spre Galati.

Nu stiu exact cand, dar in cel mai scurt timp ( poate chiar saptamana asta), in prima zi cu vreme buna o sa ne intoarcem sa facem traseul cum trebuie. De data asta plecam din Greci si mergem spre Luncavita.

Cat a costat? Pai 1,5 lei bacul ( 3 lei dus -intors), 9 lei I. C Bratianu- Luncavita si 10 lei Greci- I. C. Bratianu. Plus mancare ...pana in 50 de lei de persoana cu totul.

Eu zic ca merita.

O scurta excursie

2011-07-02T16:04:00.000+03:00

Maine dimineata plec in Muntii Dobrogei. Avem 6 trasee disponibile din care vom alege doua. Nu stiu exact de unde vom pleca (urmeaza sa hotaram), dar sper sa avem vreme buna. Dupa cum ma cunosc, s-ar putea sa spun ca plecam intr-un loc si sa ajungem intr-unul total diferit. Nu stiu daca mi-a placut vreodata organizarea prea stricta.
Deci: sa fie aventura, zic!

Cateva schimbari

2011-06-30T19:11:00.000+03:00

S-a incheiat o etapa... ciudat, cand am terminat facultatea, acum ceva ani in urma, nu am simtit asa. De masterat nu am avut nevoie, nu a fost nici necesar si nici obligatoriu, dar l-am simtit mai important decat licenta. Poate ca l-am asociat subconstient cu sarcina si copilul, nu stiu. Dar cert e ca la final sunt multumita. Lucruri noi spuse de oameni vechi. Pe mine singurul lucru care ma impulsioneaza si ma determina sa reusesc e recompensa. La pedeapsa devin incapatanata, refuz si renunt. Dar la "conditionare pozitiva" ma mobilizez si inving. Nu sunt modesta si nici nu vreau sa fiu. Mi-e bine. Mi-ar fi mai bine daca ar urma un doctorat. Nu stiu daca am mai spus-o, dar niciodata nu am fost de acord cu studiul de dragul diplomei. Mai bine ramai fara scoala, dar om, decat cu scoala si subuman (a se citi snob sau prost fudul). Preferabil e om cu scoala totusi. Deci, cum ziceam, consider ca lucrurile se fac la timpul lor, dar timpul asta nu e dat de varsta, ci de constiinta. Azi, in Romania sa faci un doctorat e aproape simplu daca ai bani destui. In fine, ideea e ca in sfarsit cred ca pot sa ma inham la inca 3 ani de scoala, cu doua conditii: sa fie gratis (buget sau chiar bursa) si sa fie un subiect ales de mine, nu dat de un prof la intamplare, doar ca sa ingros depozitul de hrana pentru soarecii de biblioteca.

Iar m-am lungit intr-un mod prea plictisitor si banal.

Azi ploua norvegian. Acum ceva timp am realizat ca ploaia este frumoasa daca stii sa o accepti. Nu ploaia scurta de vara, nu ploaia torentiala si rapida, si nici ploile reci de toamna. Ci toate ploile astea la un loc si mai mult, ploaia lunga si nesfarsita, ploaia de zile si zile, ploaia pe care o canta Ana Blandiana intr-una din poeziile sale.

Mi-e dor sa scriu si mi-e ciuda ca am renuntat la poezie. Poate Camil Petrescu avea dreptate. Nu stiu daca am fost vreodata cu adevarat cu inima in poezie. Stiu ca daca vreau sa scriu, pot. Dar nu vreau tocmai pentru ca stiu. Si ma pedepsesc citind bloguri lirice.

N-am timp!

2011-06-01T23:10:00.000+03:00

N-am mai avut timp sa scriu in ultima luna, dar promit sa-mi revin. Nu am lucrat la disertatie, dar de maine, 2 iunie, timp de 20 de zile ~~ma distrez~~ ma fac om mare si responsabil... am de scris vreo 40-50 de pagini despre bloguri si literatura care este ele...
Mi-e ciuda ca n-am scris si mi-e ciuda rau de tot ca tot imi promit sa iau legatura cu unii oameni si tot aman. Stau si joc Zombie Lane. Mi-e ciuda pe mine si pe starile mele de refuz. Din nou spun, promit sa-mi revin si sa revin. Intre timp a revenit doar vara.

Sleepy baby

2011-05-02T14:51:00.000+03:00

How fast are you?

2011-04-29T09:47:00.000+03:00

Lupta pentru tron

2011-04-26T21:48:00.001+03:00

Se da un tron:

Acest tron este oferit de poporul neaoș și împărțit în mod egal celor trei candidati:

Geoană și socialiștii își ocupă fermi locul lor: pe stanga!

Becali și crestin-democrații, fără tăgadă: pe dreapta!

Băsescu și democrat-liberalii rămân cu ce li se mai oferă: centrul!

Si astfel, cei trei își încearcă puterile în lupta pentru tron, luptă care deocamdată este condusă detașat de portocalii:

Menționez ca orice intamplare cu realitatea este pur intentionata!

Tronul dateaza din timpuri ~~imemoriale~~ recente si asa cum a fost descoperit a fost pastrat si conservat pentru Muzeul Ță~~ranilor~~ Țaranului de Români !

Unde se tin copiii?

2011-04-08T19:13:00.000+03:00

Pai daca e sa credem ce spun cei de la Jysk, se tin aici:

De obicei, cand nu ai nevoie de ei, cand doresti sa mai faci niste loc prin casa ii poti depozita foarte usor in valiza depozitare copii, care mai este si pliabila. Ma intreb: pliabila inainte sau dupa ce depozitezi copiii in ea?!

In alta ordine de idei, eu am depozitat-o pe Antonia vreo cateva secunde aici:

...mentionez ca rufele din cos tocmai erau culese de pe sarma!

Melancolii

2011-04-05T21:25:00.001+03:00

  Vin si scriu dupa o raceala crunta. Una din aia care te face sa nu mai vrei nimic si sa nu deschizi laptopul decat vreo cateva minute pe zi. Una din aia care te tine in patura, invelit pana la gat, cu o carte in mana si cu radioul deschis... duminica...pe Radio Romania Cultural.
  Radu zicea ca ne-am teleportat in anii '40 si ca lipseste doar un nor de fum in coltul camerei. Eu spun ca ne-am teleportat in viata lui Mihail Sebastian. E opera la radio... transmisiune din Viena. Eu n-am rabdare si vreau sa deschid televizorul sa vad emisiunea... Articolul asta trebuia scris duminica.
Azi mi-e dor de prietenii pe care nu i-am avut, pe care i-am intuit, la care am visat in secret, vorbind cu ei, dar temandu-ma ca le-as cere prea mult. Mi-e dor de alt spatiu, dar acelasi timp. Joc Millionaire City si ma imaginez un designer de oras, visez la un terarriu cu pietre si cactusi intr-un bol de sticla, astept un ceai care nu miroase asa de bine, dar are un gust excelent.
  Uneori am nevoie sa nu pun eu prima pasul, sa nu intind eu prima mana, sa nu actionez eu prima... sa fiu eu cucerita.

Seriale ma'sa!

2011-03-25T20:09:00.000+02:00

   In ultimul timp au aparut niste seriale facute de niste baieti foarte destepti. Inregistrate pe youtube, 220 sau pe pagini personale, ele strang sute de mii de vizualizari si creeaza adevarate comunitati in care fanii, mai cu umor sau mai fara, se simt ca la mama acasa. Posibil misogin, rasist sau vulgar, umorul lor este acceptat si apreciat (me too, me too!). De ce?! Pentru ca este inteligent, fara rea-vointa si nu se ia in serios prea mult.
   Despre cine vorbesc? Pai despre Fredo &Pidjin, RObotzi, O lume nebuna, sau chiar Pisicile spun lucruri trasnite (ultimul nu e chiar un serial, dar eu il recomand).
   Eu le urmaresc, voi le urmariti, o lume intreaga o face. Si ce e frumos, e ca oamenii care le creeaza sunt romani.
  Voi mai cunoasteti si altele de genul?

Isler

2011-03-23T12:13:00.001+02:00

Azi am facut Isler. De fapt, acum ceva timp am cumparat de la Chip si Dale niste fursecuri delicioase la care am ramas cu gandul. Se numeau Isler. Asa ca am cautat reteta si m-am pus pe treaba. Pe net se gasesc mai multe pagini, dar eu o recomand pe asta!

Am ales cantitatile pentru 25 de bucati:

Pentru „biscuiţi”:
250 g zahăr pudră
500 g unt
700 g făină
250 g nuci zdrobite

Eu am ales totusi sa folosesc un pachet de unt de 200 g si am completat cu untura de porc (aluatul nu miroase foarte bine, dar dupa coacere e fantastic!)
Pentru umplutura: un borcan de gem de coacaze.
Iar pentru glazura am ales o cutie de finetti peste care am presurat cateva bucatele de migdale.

In concluzie eu spun ca merita sa pierdeti putin timp in bucatarie pentru a gusta ceva atat de gustos.

Astia cu IQ-ul mare, luati de rezolvati aici!

2011-03-19T11:48:00.001+02:00

Am gasit intamplator un exercitiu interesant pe blogul lui Florea Cristian. O sa incarc si eu fisierul.

Dacă 2 + 3 = 10, 7 + 2 = 63, 6 + 5 = 66 şi 8 + 4 = 96, atunci cu cât este egal 9 + 7?
Rezultatul de la 9 + 7 îţi va deschide fişierul acesta.

P. S. : Eu nu mi-am trecut numele in fisier caci am incercat sa editez HTML...din fericire mi-a reusit minunea (caci nu am lucrat niciodata asa si am incercat sa scriu niste comenzi care mi s-au parut logice, dar care au inscris de fapt fisierul original de pe blogul lui Cristian), dar din pacate nu stiu cum sa incarc ceva din propriul calculator. Oricum vedeti si voi in cate secunde reusiti sa-l rezolvati.

Take, Ianke si Cadir

2011-03-18T11:04:00.003+02:00

   Am fost alaltaieri la piesa asta clasica. 60 de lei biletul, dar a meritat! Intr-adevar, vedeta spectacolului a fost Ioan Gyuri Pascu, dar personal am preferat interpretarea lui Niculae Urs...SUPERBA!
   Nu stiu ce sa apreciez mai mult: regizorul Doru Ana sau actorul Doru Ana...cred ca regizorul. Mi-era un pic teama de vreo punere in scena post-moderna, dar in sala m-am intalnit cu o poveste pe cat de clasica pe atat de fermecatoare. Finuta a fost si trimiterea politica la ministrul ala...mic. Totul cu gust si bun-simt.
  Ioana Ancea a jucat memorabil in rol secundar, o baba Safta care incununeaza toate babele safte care au existat vreodata.
Daca ar fi sa gasesc un minus spectacolului, spun ca nu m-a convins Maria Junghietu. Nu am simtit-o pe Ana...a fost mai mult omul real decat personajul. Si asta a provocat piesei iesiri din poveste. Dar insumand, hohotele au continuat si dupa incheiere, cand, la aplauze, Niculae Urs a revenit pentru cateva secunde in rolul evreului.
  Imi mai pare rau de un lucru: biletele fiind atat de scumpe, in sala, media de varsta era 40-50 de ani, iar in parcare prea multe masini de fite. Intr-un fel s-a simtit snobismul. Si e pacat ca la o piesa ce spune un adevar atat de franc (iubirea invinge orice complex, religie si tabu) sa nu poata accede decat o minoritate reprezentata prin ban.

Produse cosmetice si SPA

2011-03-12T10:13:00.001+02:00

   Articol scris de Radu:

   Mare lucru munca asta cu oamenii, dom'le! Mare lucru, da' si bun . De cand muncesc la multinantionala am si eu sansa sa ma cultiv...adica cum, ce multinationala? Aia romano- italo-olteneasca. Nume italian, sefi olteni si negri romani. Oricum....lucrez si eu intre femei, mai aflu una-alta despre cosmeticale si ma elevez in stiinta foarte abstracta a frumusetii de la tanti care a facut menaj in Italia si de la colega mea Rozeta, care chiar nu vreau sa stiu ce a facut in Italia cu numele asta.
   Discutand despre produse naturale, homeopate si cosmetice, una din colege imi recomanda sa iau propolis cu rachiu, ca " Așa și bunică-miu, Dumnezeu să-l ierte, s-a curățat de tuse!"
   Asa am aflat ca daca vreau sa fiu si eu mai frumos nu-mi trebuie operatie estetica, ci nitel namol de la Marea Moarta sa-mi fac si eu o masca si...cat ai zice un banc cu Itzic si cu Strul esti frumos de nu te mai recunosti. Pai toate colegele mele folosesc din abundenta, se lauda, asa de abundent incat ma intreb si eu cum ar arata fara masca de namol. Eu, menenfreghist din fire, statui si cugetai pana ma lovi fix in ceafa ceva....Marea asta Moarta e un fel de Salty Lake (adica Lacul Sarat de langa Braila); o caruta de cucoane de ambele sexe se dau cu namol autentic de Marea Moarta sau cu produse cosmetice derivate din miraculosul namol.....pai cat namol are marea asta, mai fratilor?!...deja-mi imaginez un Popeye evreu cu zulufii stereotipici conducandu-si draglina, mandria flotei israeliene, de la Marea Moarta si colectand namol....admitand ca toate produsele astea cosmetice cu namol chiar contin asa ceva....mai oameni buni ...ar trebui ca Marea Moarta sa fi ajuns Fantana Moarta. Adica...sunt atatea produse, ca au sapat astia faimoasa mare de au adus-o dincolo de Groapa Marianelor, dincolo de panza freatica de unde curge timpul, chiar mai adanca decat insasi fantana din satul Tanasoaia, comuna Calimaneasa, judetul Vrancea.
   Iau si eu de la Avon o masca de asta de namol....poate poate ma ajuta cu nasul cu care m-a binecuvantat natura ca doar namolul asta ajuta la orice, acenee, pealing (ce o fi si ala), constipatie, diaree, pe scurt e ca aspirina din armata, panaceu universal! Mai si citesc ce contine...namol de Marea Moarta...da' ma duc si mai jos, acolo de stau scrise ingredientele...cetesc si ghici ce...ce-i in aia, e si in halta de steril de la Sidex plus ceva alcool denaturat (adica industrial de se pune iarna la masina sa nu inghete apa la stergatoare si radiator) si oleaca de glicerina. Sanatate curata.
  In periplurile mele in cautarea frumusetii...sau macar a unui leac la suferintele cauzate de nanaus borcanatus aflu si eu ca daca vrei sa fii frumos trebuie sa te duci la spa sa faci impachetari cu ciocolata...no, da' bine ma, ciocolata industriala e aproape 8 lei lingoul, aia bio nici nu te poti uita la ea in magazin, ca fereasca Dumnezeu, ii iei vopseaua si trebuie s-o achiti la casa.... nu ies mai in castig daca ma impachetez cu ceva mai ieftin, mai national?! Si asa-mi veni o idee de afacere...Spa-ul Renasterea....ofera tratament de relaxare prin impachetari cu coliva si masaj cu prescuri uscate pana ce se fac tari ca rocile vulcanice. Capitalist tata...ofer pachet complet la 3, 9 , 40 de zile pentru inceput si apoi pachetul de intretinere cu vizite de doua ori pe an, la Mosi.

Cum mai ajunge lumea pe blogul meu

2011-03-08T21:43:00.000+02:00

Vechea si uzata intrebare pe care toti o adresam din cand in cand. Eu ce sa spun?! Interesante rapunsuri:

citate care ma reprezinta: pai daca te reprezinta PE TINE de ce le cauti pe la altii?!
docica:... cauta si tu in dictionar
mi-am luat teapa: sigur nu de la mine.
blog interesant: mersi, chiar sper sa "nu-ti iei teapa"
bloguri interesante discutii din ore: ore de la scoala? mie-mi plac alea despre literatura; dar tinand cont ca eu sunt profa, nu cred ca te intereseaza aceleasi discutii ca pe mine!
cat costa un om: de ce?! vrei sa cumperi unu'?
cat costa un om mort: nu-ti ajunge unu' viu?!
ce inseamna kadis: ...acelasi sfat, cauta in dictionar! e o rugaciune evreiasca;
ce inseamna numele antonia: sper ca te-am lamurit mai bine decat wikipedia!
jocuri logice: si mie imi plac.
diploma de prostie: banuiam eu ca azi se acorda diplome chiar oricui!
cum sa intru pe feisbuc: in primul rand scriind corect feisbuc!

In mare cautarile sunt totusi ok...bine ca nu au ajuns pe aici unii de cauta porcosenii!

Despre noi

2011-03-07T16:49:00.001+02:00

   De multe ori ne masuram viata in functie de evenimentele anuale. Vorbim, ne purtam, relationam in mare masura legat de Paste, Craciun, 8 Martie si alte aniversari. Mereu exprimam dorinte, visuri si planuri, nemultumiri si frustrari. Ne limitam la obiceiuri, la cutume pe care nu intotdeauna le acceptam sau ne plac, dar pe care le urmam din inertie. Satisfactiile ni le masuram cu ceasul sau le inlocuim cu altele. Trecem peste emotii, peste tristeti, peste furii fara sa le schimbam.
   Un prieten imi zicea ca daca ar putea calatori in spatiu s-ar simti atat de departe de tot si de toate, atat de superior si degajat de probleme incat acolo ar putea fi fericit. Eu i-am raspuns ca tocmai de asta n-as putea fi fericita. Aceleasi argumente, consecinte antitetice!
   Avem mici bucurii cladite pe banalitati si mari tristeti nascute din nevoia noastra de a fi singuri si unici, din realitatea noastra de oameni neintelesi, din adevarul nostru personal. Iubim, dar nu stim sa ne sacrificam. Facem compromisuri si sacrificii si renuntari, dar nu iubim.
  Suntem ca o pisica alba si pufoasa care priveste printre ochii mijiti soarele de iarna. Ea stie ca este cald. Soarele stie ca e ger.
  De ce ii putem vedea pe altii, dar pe noi nu?! Afirmam ca ne cunoastem, stim ca ne cunoastem. Suntem mandri de asta si suferim in mandria noastra. Dar nu ne vedem. Suntem un soare in spatele unor nori.
  Cat mai este nevoie sa castigam ? Ce anume trebuie sa castigam pentru a fi multumiti. Fugim de pace fara sa stim ca fugim. Sunt prea putini care stiu sa fie sinceri si sa traiasca real. Prea putini care sa stie sa fie oameni in fata unui ceai si o pereche de manusi. Sunt atat de multi care se lupta sa renunte la fantomele trecutului, la iubiri devastatoare, la adevarul propriu si la armele cu glontul pe teava. Nu reusesc, dar uneori nici nu incearca. De ce nu intelegem ca fericirea noastra nu e legata?! Ca uneori nu depinde de fericirea altora, iar uneori da. Ca mandria cea mai rea este ce izvorata din umilinta! De ea nu putem rade, caci ea ne arunca de pe cel mai inalt pisc.
Cate drumuri deschidem printr-un cuvant? Cate vieti posibile cream printr-o decizie?!
Sssss! Vorbiti in soapta! Pericol de avalansa! Cad oameni.

Pe la Bucuresti

2011-03-05T15:20:00.000+02:00

  Am fost vreo 3 zile in capitala. Nu am vizitat tot ce mi-am propus (ma asteptam la asta tinand cont ca 2 zile din trei au fost luni si marti, in care muzeele nu prea au activitate).
   Frig. Frig si soare, dar frig. Mult ceai cu menta de oriunde: hanul din Muzeul satului, Starbucks (la care am vazut o cana superba!), un local oarecare si mai ales o cupa de ceva cu caramel de la KFC (care bautura continea gheata, era delicioasa, dar total nepotrivita pentru ultima zi de iarna).
  Credeam ca Muzeul Taranului Roman nu merita vazut dupa ce ai vizitat deja Muzeul satului. MERITA! Nu spun mai multe, intrati pe site!
  Am prins si targul de Martisor cu tot felul de artizanale superbe, am ajuns si in Mall, chiar fara sa stiu, am vazut si un film. Intrasem in Mobexpert sa cautam niste canapele, asa ca am zis sa nu iesim direct in parcare, ci sa continuam prin interior...numai ca era interiorul Mall-ului Baneasa. Ne-am prins cam tarziu ! Ceea ce nu e chiar asa rau, ca m-am distrat.
Sa nu vedeti filmul Drive Angry! Sau daca sunteti masochisti macar vedeti-l in grup, ca sa puteti face comentarii. E cel mai prost film vazut vreodata...ori macar in top 5. Noi am vrut ceva 3D si in loc sa alegem Gnomeo and Julitet am zis ca mai bine mergem la un film cu Nicolas Cage. Rau am facut... e varza!

Fost, vazut, placut, intors acasa. V-am mai spus ca mie imi place Bucurestiul? Stiu, sunt o ciudata, dar imi place. Fiecare cu piticii lui.

Papusa Punk

2011-02-26T23:30:00.000+02:00

Are fiica-mea o papusa preferata. E una din aia cantacioasa (Barbie girl...asta canta), cu niste maini si picioare gen Powerpuff Girls (daca ma gandesc bine cred ca asta si reprezinta), de un verde-crud (cred ca au vrut sa fie fosforescent sau sa o reprezinte cumva pe Buttercup) si cu parul din lana moale. Din crestet ii atarna o ata aurie de care cand o apuc si-i dau drumul la muzica, salta ca apucata! Antonia o tot pupa si-o trage de par. Acum cateva minute vad ca avea doua fire iesite din codite (ca are si doua codite de scolarita ). Si ce-mi zic? Hai sa-i desfac parul si sa-i prind firele la loc. Asa am descoperit ca de fapt in spatele lui Buttercup se ascundea Papusa Punk:

... i-am prins cozile imediat, ca mai stii ce inspiratie poate sa-i vina fiica-mii?!

Azi vreau

2011-02-25T14:40:00.001+02:00

Am preluat titlul articolului dupa un site pe care il urmaresc. De acolo am ajuns aici. Apropo de ce ziceam in articolul trecut, chiar mi-as dori un terariu cu furnici. Asta chiar pare interesant:

El costa 31,95 $ si transportul pana in Romania mai costa vreo 29,05 $. Cu totul nu cred ca este excesiv de scump. Face cam cat un acvariu la noi.... aaa...da, si un acvariu imi doresc. Daca ar fi dupa mine as locui la zoo! dar nu in cusca maimutelor !
Tot azi mai vreau sa vina repede-repede duminica. Si asta pentru ca plec pentru 3 zile la Bucuresti. Un fel de city-break. Am in plan Muzeul Satului, Muzeul hartilor, Gradina Botanica, poate Muzeul de Arta si cel de Istorie, Curtea Veche, si cred c-ar mai intra si-un film. Asta in mare. Si totul a pornit de fapt de la obsesia mea de a revizita Muzeul Satului. De vreun an tot spun ca vreau sa-l mai vad o data si-l bat la cap pe Radu.
Daca tot nu vine primavara, macar sa am impresia ca a venit!

Blog

2011-02-23T15:15:00.000+02:00

   Cu fereastra deschisa si cu o spuma de banane cu biscuiti parca vine mai usor primavara. Citeam pe undeva ca femeile au pisici si ca vorbesc despre ele. Ca bloggeritele au pisici. M-am infuriat. Nu-mi place sa fiu catalogata. Stiu ca nu stiu cum s-o spun. Da, am o pisica. Da, mai scriu din cand in cand despre ea. Dar asta nu spune atat de mult despre mine cat cred cei care scriu "bloggeritele au pisici" la modul peiorativ. Daca stau si ma gandesc (da! stiu, e o minune: gandesc!) cateva fete care scriu foooooarte bine au sau si-ar dori o pisica. Si aici nu judec din prisma unui cititor de bloguri, ci din cea a unui licentiat in filologie (da! ma laud, si ce?!). Daca as putea as mai avea urmatoarele animale: un caine, un terariu cu furnici, unu sau doi papagali, o iguana si niste rozatoare (sobolani, hamsteri, porcusori de guineea). Cand voi locui la casa le voi avea. Poate ca alegerea unui animal nu exclude preferinta pentru altele. Deci nu cred ca daca ai pisica scrii prost, dulceag si neimportant.
   Tot rasfoind blogurile m-am oprit asupra catorva culinare. E la moda sa scrii si sa vorbesti despre mancare. Si despre ceai. O intreaga nebunie cu ceaiul asta! Cu cat mai exotic, cu atat mai scump. Stiati ca hibiscusul e de fapt amaratul trandafir japonez?! ala de il au toate bunicile in ghiveci?! Si noi dam 40 de lei pe 100 de grame de ceai verde cu hibiscus cu nume gen " Fountain of youth" sau mai stiu eu ce. Acum nu spun sa nu mai cumparam ceai. Eu sunt o bautoare convinsa, dar m-am cam saturat de forme fara fond. Iar despre mancare, mi-ar placea sa existe si la noi oameni care merg prin restaurante, mananca si apoi scriu recenzii care conteaza in valoarea localului. Da, exista oameni care o fac, dar nu sunt platiti pentru asta, iar valoarea se traduce doar in reclama si clienti castigati/ pierduti. Nu avem restaurante cu stele adevarate sau daca avem ori sunt doar in Bucuresti ori nu stiu eu de ele.
  Apropo de bloguri, m-am cam saturat si de razboiul virtual intre aceeasi si aceeasi oameni. Aceleasi concursuri an de an, in care se formeaza aceleasi bisericute ca in liceu. Mereu cate 3, 4 baieti si una, doua fete se tot lupta pentru titlul "ce blogaras mare sunt"! Pe unii ii citesc, pe altii nu. Dar ceea ce afirma ei in articole este spus de sute de mii de ori in alte articole ale altor sute de mii de blogeri care nu au atat trafic sau publicitate. Eu nu citesc doar bloguri superbe, impresionante, care au ceva de zis, puternice etc. Citesc si oameni care nu scriu mereu corect gramatical, care se vor inteligenti, desi nu sunt, care au doar o pasiune dar si-o exprima cu toata inima, care sunt copii sau adolescenti, care se lupta cu ei si cu lumea. Citesc tot felul de bloguri si nu sunt fanul niciunuia cu precadere. Poti invata ceva de la oricine. Important e sa stii sa te miri, cum a zis cineva mort de mult. Asa ca ar fi bine sa mai dati si altora sansa sa existe si sa nu ramaneti doar la Badea, Arhi, Piticu, Zoso, Visurat etc.... sunt si alti oameni care au ceva de spus.
  Mi-a placut o replica din Mentalistul.Ceva cam asa: "Daca te uiti din exterior, totul se reduce la numere." Ar fi o idee interesanta pentru disertatia mea. Am de studiat textul literar in bloggingul romanesc. Si nu doar textul care este incadrat la literatura de catre autorul sau, ci cam tot fenomenul bloggingului cu transformarea autorului real in personaj. Sunteti sau nu personaje? Aveti sau nu o lume pe care o manuiti ca niste papusari atunci cand deschideti pagina de blog?! Este blogul o lume mai mult creata decat reala? Poate ca totul se reduce la numere.

O viitoare dezbatere

2011-02-09T17:41:00.001+02:00

Eu nu stiu ce sa cred exact. Astept sa vad cand apare informatia pe la TV:

O luna bolnava

2011-02-07T08:35:00.000+02:00

   Saptamana trecuta nu am avut acces la internet. A fost tare ciudat, de parca m-am intors cumva in timp si am vazut cum este sa nu poti sti ce vrei, cand vrei, cum vrei. De fapt am stat internata in spital. Teoretic nu a fost mare lucru... a racit Antonia. Dar practic, nici acum nu m-am refacut. Cam o saptamana am dormit pe scaun, pe bucati de pat, sub un tavan care ningea cu var si mucegai. Asta e Spitalul de Copii. Dar sunt si oameni draguti, care-si dau interesul si iubesc munca, sunt si rasisti care doar pentru ca bolnavul e tigan il trateaza diferit, sunt si razboaie interioare (intre doctori si doctori, asistente si asistente, doctori si asistente si toate combinatiile posibile) . E greu sa ramai calm in preajma unui bebelus cand ai senzatia ca deodata ai pasit intr-un roman de Kafka. In mare acolo se spunea: afara e diferit! Ma intreb: la noi de ce nu poate fi la fel de diferit? Nu e nevoie doar de bani pentru a se schimba ceva. E nevoie si de educatie. Ok, pentru tavane gaurite e necesar o investitie. Dar cand ea exista si tavanul se repara, de ce ramane totul la fel si nu se schimba in diferit? Poate pentru ca cei care repara isi fac parte la castig? Poate ca nu le pasa sau poate ca pentru ei viitorul e doar maine si nu peste un an, atunci cand si ei s-ar putea sa aiba un copil bolnav internat in spital. Si-ar mai fi si atitudinea doctorilor fata de pacienti si invers. Cand etica se incalca, fiecare crede ca este nedreptatit si fiecare ca el are dreptate. Alte treburi de mantuiala: infirmierele dadeau cu matura si spalau podeaua, ca la nici 3 minute totul sa fie acoperit de var si mucegai din nou. De ce nu le-a dus capul sa ne scoata pentru 5 minute din salon, sa mature tavanul si apoi sa intram iar?! Poate pentru ca le era prea lene?!
  Pe usa de la intrarea in holul etajului trei sta mare un afis cu interzis fumatul si cu informatii despre repercusiuni. Sincer, n-am vazut pacienti fumand acolo. De obicei fumatorii merg la parter, caci acolo exista un automat de cafea si impusca doi iepuri... dar aproape seara de seara s-a simtit miros de tigara. Cine fuma? Pai asistente si infirmiere in bucatarie! Cine are curajul sa le atraga atentia? Nimeni! De ce? Pai sigur n-as dori sa vina apoi la capul patului si sa greseasca injectia!
  Si poate ca ar mai fi, dar mi se invart toate in minte. Sambata am avut un examen oral si cu o noapte inainte nu am dormit.
M-am saturat sa scriu genul asta de articole... dar nu pot sa ma fac ca nu vad, ca nu exista Galatiul si Romania! Iar vina nu e mereu politica. Uneori mai este si individuala!
Mai am un examen si termin sesiunea. As vrea ca in vacanta sa merg o zi la Bucuresti. Mai mult nu pot sa lipsesc de langa prunca.
Si cica vine primavara. Cine o simte?

Luni seara

2011-01-17T20:34:00.000+02:00

   Cand vrei sa te afli uneori intr-un loc foarte cunoscut si foarte banal de fapt vrei sa te vezi mai clar si sa fugi mai sigur spre tine insuti. Sunt oameni care isi doresc aventuri, si iar, sunt oameni care vor garduri in jurul vietii lor linistite. Impresionant este sa crezi si sa stii in acelasi timp ce ai putea sa faci. Cateodata nu e nevoie sa mergi in Africa si sa dai o cana cu apa curata unui negru bolnav... sa predai alfabetul unor femei sau sajuti un grup de batrani sa cultive cartofi. Cateodata trebuie doar sa recunosti sincer cai ai putea sau nu ai putea sa faci asta. Sa stii ca poti sa o faci, fara resentimente si fara spirit de aventura. De fapt, sa poti sa traiesti aventura in curtea vietii tale linistite, intre gardurile de siguranta. Trebuie sa stii asta, sa fii constient de ceea ce simti pentru ca in momentul in care s-ar intampla sa fie nevoie sa faci ceva, atunci sa o faci fara tagada, fara a mai avea timp sa-ti spui ca faci asta si ca meriti ailalta!
  Cat de departe trebuie sa pleci pentru a te regasi? Poate ca prea departe. Chiar si geografic vorrbind, poate ca este nevoie sa iei un avion pana in celalalt capt al lumii doar pentru a iesi din ceea ce te-a nascut si a descoperi ca altceva te implineste. Sau poate ca nu este nevoie sa pleci nicaieri, ci sa te reintorci acasa. S-ar putea sa nu fie nevoie sa pleci deloc. Oricum, ceea ce te mira in jurul tau te va mira si la 10000de km departare. Dar trebuie sa stii sa te miri.
  Si mai trebuie sa accepti ca unele intrebari nu vor avea niciodata raspuns.

Ce inseamna sa traiesti in Romania

2011-01-14T09:47:00.002+02:00

Pai inseamna multe lucruri, printre care si ASTA!
Nu-i asa ca e o placere?!

Va plac povestile?

2011-01-13T14:16:00.000+02:00

Nu stiu cui nu-i plac. Dar mie imi place si sa le scriu, nu doar sa le citesc. Si daca tot am gasit concursul asta, am zis sa particip. Dar am nevoie de voturi. Muuuuuuuuuuuult de tot! Chiar daca nu castig nimic, fetita mea tot castiga o poveste doar pentru ea... scrisa de mine. Totusi chiar imi doresc sa castig.
Daca vreti, incercati si voi sa scrieti una, dar dati-mi si mie un vot!

Ceai sau cafea?

2011-01-12T14:52:00.000+02:00

Eu sunt bautoare de ceai. De cand ma stiu mi-a placut ceaiul.

Stiti cum povestesc unii ca la gradi nu suportau apa aia ciudata, cu gust de lesie, insotita de o bucata de paine cu margarina?! Eu nu sunt una dintre aceia. La inceput beam infuzii de plante (logic, pe vremea aia nu stiam ca se numesc infuzii) adunate de mama si bunica: musetel, tei, menta si sunatoare. Dar ceaiul avea si fata lui urata. Cine nu-si aminteste de ceaiul de urzici si mai ales de vestitul ceai de ceapa?! Dumnezeule! Cel mai infricosator Bau-Bau al copilariei, ceaiul de ceapa (desigur, faptul ca era folosit doar in scop medicinal, nu ma incanta prea mult).

Apoi am mai crescut si am descoperit o carte despre plante medicinale (scrisa de Maria Treben) care m-a facut sa incerc si alte tipuri de ceai, mai exotice. Am inceput sa adun chiar eu unele plante, mai ales cand aveam drum la munte... coada calului, coada soricelului, menta. Am invatat cand e perioada optima culegerii lor si unde trebuie sa creasca planta pentru a avea un efect puternic. Ideea e ca am tot baut infuzii si amestecuri pana cand am desoperit ceaiul negru.

Cafea nu beau. Imi place cum miroase, imi place gustul ei, chiar si asa, amara, fara zahar, dar nu am putut sa devin o bautoare de cafea. Nici nu ma simt bine si apoi daca am ceai, chiar nu-mi trebuie cafea. De ce spun asta? Pai prima data cand am descoperit ceaiul negru, a fost o revelatie. Radu mi-a facut o cana tare... era fierbinte , cu o culoare ciudata, bruna si mirosea aromat, dar necunoscut. Am incercat, am baut si apoi am zis: nu simt nimic! Dar nu a durat mult si am simtit ca ametesc. Incepusem sa transpir si ma simteam infierbantata si moale. Dar senzatia nu a durat mult. Dupa vreo cateva minute ceaiul si-a facut efectul. Aveam impresia ca puteam sa alerg la maraton!

Intr-o noapte dinaintea unui examen trebuia sa ingras porcul in ajun... asa ca mi-am facut o sticla de ceai. Nu doar ca am stat treaza pana dimineata, dar am fost si destul de lucida sa rezolv toate exercitiile pe care le aveam. De atunci, am inceput sa beau ceai verde, ceai negru, ceai rosu si alte tipuri si amestecuri gen rooibos sau mate.

Prima data cand am baut un ceai de calitate a fost in Viena, iar ceaiul a fost verde, cu amestec de albastrele si alte plante...mirosea superb!

Acum am in casa Winter Magic (ceai negru, alb si caramel), un ceai rooibos cu scortisoara si vanilie, un ceai verde cu fructe (miroase a capsuni), un mate, un ceai indian cu piper si alte mirodenii (care sincer, nu-mi place si nu-l beau, dar il bea Radu), menta adunata de mine din muntii Dobrogei, coada soricelului, adunata din Busteni si tot felul de alte plante cumparate de pe la plafar sau aduse de la mamaia... sincer, nici eu nu mai stiu exact cat ceai am in casa!

articolul asta a fost scris pentru participarea la concursul Sweetwood,
chiar, voi ce preferati, ceaiul sau cafeaua?

Ma intorc la sport

2011-01-10T19:50:00.001+02:00

De cand ma stiu mi-a placut sportul. Slaba nu am fost niciodata, iar sport de performanta, desi am incercat, nu am putut sa fac niciunul. Nu e de mine asta, dar nici statul pe canapea nu este. Mereu am iubit sa ma misc.
Numai ca de cativa ani am imbatranit... am lasat-o moale de tot cu sportul... pana cand nu am mai facut nimic. Doar am stat. Cat am fost insarcinata am pus doar 11 kg. Dupa nastere am slabit destul de mult (13kg...nu ma asteptam, ce-i drept) asa ca lucrurile mergeau bine. Dar deodata am inceput sa pun si sa pun si sa pun si sa pun si sa.... aoleooo... spre ce ma indrept? Nu sunt inca obeza, dar nici nu am de gand sa fiu. As fi vrut sa alerg. Dar e iarna si nu am cum, iar la sala nu ma pot duce ca Antonia ma tine in lesa! Asa ca m-am apucat de pilates. Logic, pe youtube, gasesti ce vrei. Mie mi-a placut asta:

si asta:

Oricum am de gand sa incerc toate clipurile tipei.
O sa va anunt cand ajung la 50 kg... bine, hai 54 maxim. Dar mai mult de atat nu concep. O sa-mi fie cam greu cu dieta... ca n-am de gand sa o tin. Alaptez si nu vreau sa o privez pe prunca de vreun aliment.
Cam asta e. Acum sa vad ce-o sa iasa.

Cand nu trebuie, trebuie

2011-01-03T19:32:00.001+02:00

Trec in viteza prin ultimele luni. Doar trec, nu ma opresc sa le vad. Ce vreau de acum incolo? Citesc despre fericire. Ironic, azi am auzit cuvantul asta in mai multe situatii... Jurnalul fericirii, stiri, bloguri, o carte din biblioteca, ochii fetitei mele. Sunt fericita pentru ca exista ea. Nu sunt fericita pentru ca undeva in mine ma macina o cautare. Raspunsuri am . Nu am intrebari. Imi lipsesc unii oameni, unele bloguri. De ce ati tacut? Ma regaseam in voi si v-am pierdut. Asa am pierdut bucati din mine. Poate ca raspunzandu-le, imi raspundeam.
Azi am timp, am tot timpul din lume. Mi-am zis de nenumarate ori ca trebuie sa scriu mai des si de tot atatea ori am renuntat. Jurnalul ma tradeaza. Vreau sa nu-mi ceara nimeni nimic, vreau sa nu mai trebuiasca nimic.

Numaratoare inversa

2011-01-01T00:06:00.001+02:00

La sfarsit de an se obisnuieste un bilant. Eu anul asta n-am chef de asa ceva. Cum ziceam, nu sunt prea comunicativa.
Am facut un tort cu cu mousse de ciocolata, pere si kiwi.
In rest,va doresc La multi ani! si sa fiti sanatosi in 2011!

Iris

2010-12-29T13:10:00.000+02:00

Doar un alt exercitiu artistic:

Nu stiu de ce, zilele astea nu ma simt prea comunicativa.

In Ajun

2010-12-24T18:18:00.000+02:00

Anul asta am un brad superb...e atat de frumos incat imi venea sa-l las asa, neimpodobit. Am impachetat multe cadouri, am deja 1000 de dulciuri pregatite si inca nu am terminat ultimul "tablou". Dintre toate darurile, cel mai iubit este ea:

Craciun fericit tuturor!

Traditie proprie de Craciun si un premiu fara concurs

2010-12-18T17:39:00.002+02:00

In fiecare iarna, in decembrie ma apuca pictatul... in uleiuri. Nu stiu de ce, dar inainte de Craciun intotdeauna am chef de asta. Si lucrurile stau cam asa: ma apuc, pictez, ma enervez ca nu-mi iese, imi place, nu-mi place, iar imi place...termin lucrarea. Ma uit la ea. O trec din camera in camera. Nu-s multumita. Mi se pare ca e slaba... foarte slaba. Apoi imi place din nou. Si iar ma uit si ma supar...e nereusita. Totusi, in final ajung sa o accept. Tin la ea (adica la el, ca e "tablou"). Cam asta am lucrat pana acum:

Si cum ziceam, cel mai mult ma incanta in perioada asta cadourile. Si sa dau si sa primesc.

Stiti, de obicei, premiile se ofera in urma unui concurs. Eu am de doua zile o idee nastrusnica. Vreau sa dau un "premiu" fara niciun concurs. Adica mai exact vreau sa-i dau un premiu lu' Sunetu'. Asta pentru ca blogul ei m-a inspirat in alegerea temei de disertatie. Asa ca primeste de la mine "premiul special de Craciun", ceva ce sigur ii va placea, chiar daca are, chiar daca nu... si anume o:

Sper sa-ti placa. Si poate ca ideea asta va merge mai departe si vei oferi si tu ceva simbolic altcuiva... ce zici?

P.S.: recitind articolul cred ca se intelege ca ofer ca premiu o imagine!nuuuu...chiar am sa-ti dau o matrioska reala. Numai ca nu stiu cum sa ne gasim sa ti-o dau...tinand cont ca locuim in Galati, nu cred ca e nevoie sa o trimit prin posta.

Am descoperit apa calda

2010-12-17T17:49:00.002+02:00

Stiti programul Google Earth? Desigur. Eu mai calatoresc din cand in cand pana la vreo insula pustie inconjurata de cea mai albastra apa sau caut stele dinafara galaxiei... dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.
Tocmai am gasit ceva tare de tot. Intrati aici ! Pentru cei care invata anatomie, dar si pentru restul lumii profane, e o adevarata placere sa inveti asa! Ma gandesc: daca exista asta pe cand eram eu in liceu, era mult mai usoara anatomia.
Puteti folosi programul doar cu anumite browsere. Eu folosesc Google Chrome Canary.

Imperiile

2010-12-17T08:30:00.000+02:00

O alta harta:

Dezvoltarea religiilor in 90 de secunde

2010-12-16T20:38:00.000+02:00

Simplu si interesant:

Mai multe gasiti aici!

M-am nascut de ziua mea

2010-12-10T12:57:00.000+02:00

Stiati ca primul premiu Nobel a fost acordat de 10 decembrie 1901 ?! Interesant, caci multi ani dupa au fost acordate premii Nobel in aceeasi zi. Si tot azi e Ziua internationala a Drepturilor Omului.

Clar! M-am nascut intr-o zi frumoasa.

Bine ati venit in lumea lui Kafka!

2010-12-09T07:47:00.001+02:00

Ieri am umblat pe la case inalte pentru a-mi completa dosarul cu actele de concediu maternal. Trebuia sa ajung la Casa de Pensii. Cladirea are vreo 4 etaje. Ajung acolo, ma trimite la etajul trei (pentru o adeverinta). Acolo, pe usa, scria ca adeverinta se plateste. Ce adeverinta? Pai aia pe care scrie cat si cum ai cotizat tot la ei. Deci platesc pentru a demonstra ca am platit?! DA! CA ASA E LEGEA! Ok, zic, 15 lei, asta e! Dar trebuia sa astept, sa intru in birou, sa-mi scrie o hartiuta cu care sa cobor la casierie. Unde? Jos la parter. Apoi, cu ea sa urc iar trei etaje. Cobor, si ma asez la o coada la singura casa care exista pe acolo. Cand ajung, imi spune ca nu aia era casieria, ci alta, ascunsa dupa colt. Intru printr-un culoar labirintic si dau de casierie. Platesc, urc pana la 3, la camera 310, iau hartia, iar doamna imi spune: "Acum intrati la 311, pentru stampila si semnatura." Logic, ies si mai astept un minut si pentru 311.
Totusi recunosc ca toata nebunia a durat vreo 15 minute. Macar nu mi-am pierdut ziua pe acolo.
In schimb la primarie, unde se depune dosarul pentru alocatie, am nimerit exact in pauza. Uitati aici program cu publicul:
L-V, intre 9.00- 12.00 si 14.00-16.00.....program de lauze!
Mai ca-mi vine sa rescriu Procesul!

Afara ninge. Feisbuc

2010-12-01T07:48:00.000+02:00

   Si uite ca la o singura zi diferenta, dupa ce am scris de ce nu am cont pe feisbuc, mi-am facut cont pe feisbuc!
De ce? Chiar ma intrebam cat voi rezista. Eu chiar nu-mi doream sa intru in comunitate...uite-asa! voiam sa fiu aia din padure, cazuta din Luna, venita cu pluta pe Dunare! De ce? De aia!
Si totusi nu's cum si nu's cand, societatea te obliga sa devii social. Veti spune ca de fapt nimeni nu te obliga la nimic si ca esti liber sa faci propriile alegeri. Ca doar daca nu ai destula vointa, intri in randul turmei. Va spun ca si eu m-am gandit la asta. Dar nu sunt chiar de acord... cu voi sau cu mine insami. De fapt e cam asa: un peste mare inghite unu mic. Ala mic nu vrea sa fie inghitit. Dar o data intrat in sistemul digestiv al celui mare, pestele mic devine nu doar hrana primului, ci chiar parte din fiinta lui, el devine intr-un fel pestele mare. Poate ca pestele mic nu e inghitit multi multi ani, poate ca scapa de gura celuilalt de foarte multe ori. Dar la un moment dat apare un peste mare care il ademeneste cu ceva atat de stralucitor, incat asta micu e hipnotizat. Si atunci, chiar si constient ca s-ar putea sa nu fie ceea ce crede el ca este, pesticu se lasa purtat de curent pana cand ajunge sa fie doar un alt peste in bancul cu milioane de pesti.
  Asa ca de ieri am si eu cont pe feisbuc.

De ce nu am cont pe Facebook

2010-11-29T07:41:00.002+02:00

Pai cam de asta!

Zâmbete

2010-11-28T08:51:00.000+02:00

Am primit un premiu! De data asta nu unul material, ci unul spiritual. Si va spun ca am zambit imediat. E de la Sunetu' si trebuie dat mai departe. Ce frumos este sa existe un premiu de care te bucuri numai daca-l imparti si altora! Mi-am adus aminte ca acum ceva timp erau prin Tiglina niste pusti frumosi care tineau foi A4 in mana pe care scria "Free hugs". Ceva in felul asta. Chiar daca nu toti intelegeau engleza, totusi pustii au avut parte de multe imbratisari. Ce interesant ar fi daca s-ar intampla mai des treba asta pe la noi pe aici...

Asa ca eu plusez la ZAMBETE cu o IMBRATISARE... si le dau mai departe:

Lizului, caci stie sa zambeasca frumos, ca o Monalisa autohtona.
Lui Ariel, pentru ca el chiar face o meserie din a face oamenii sa zambeasca.
Nebunilor de la Radio Prahova, pentru ca ei se ocupa zilnic de producerea si inmultirea zambetelor...cum sa zic?! au o ferma de zambete la ei acasa!
Si lui Claudel pentru ca gandurile lui vin de undeva situat mai adanc decat ratiunea... si e frumos ca exista oameni ca el.

Si tuturor care mai doresc sa continue campania asta, a zambetelor.

Cat de norocos poate fi un om? Nescafe si Joe

2010-11-22T10:49:00.001+02:00

Scriam acum ceva timp de concursul de la Joe care imi mirosea mie a fi corupt. Numai ca putreziciunea nu se opreste aici. Azi dimineata, incarcand un cod de pe un pahar de Nescafe pe site-ul de concurs, m-am gandit sa citesc si lista castigatorilor de pana acum (la celalalt concurs Nescafe). Printre cei care au castigat 1000 de euro se afla si Roth Toma. Mi-am amintit ca era castigator si la Joe, caci e un nume usor de retinut.
Ma intreb acum: cat de norocos poti sa fii sa castigi la doua concursuri, unul dupa altul, atatea sute de euro (mai ales ca in concurs erau si alte premii, in obiecte)?
Puneti pariu ca la finalul concursului cu paharul argintiu domnul Roth se va regasi printre castigatori?!

Pisica lu' Simon...sau Simona, mai exact

2010-11-20T13:54:00.002+02:00

Urmaresc de ceva timp pe youtube un serial numit Simon's Cat. Are doar 10 clipuri, dar toate sunt superbe. Cum Cocaina mea nu se dezice de neamul pisicesc si cum pe stapanul pisicii il cheama Simon (ca pe mine, numa' la masculin!), sustin ca suntem colegi de suferinta. Asa ca va servesc mai jos o mostra de comportament pisicesc:

Cunoaste cineva vreo pisica altfel? Vreuna care sa nu adere la snatoasele principii de viata pisicesti? ...ca eu nu cunosc.

Promo Neuronu

2010-11-19T09:10:00.001+02:00

Urmaresc de ceva timp blogul lui Neuronu. E un tip haios care tocmai ne-a rugat sa dam sfara-n tara...Cum blogul lui e unul din cele mai interesante pe care le urmaresc, ii fac hatarul:

Criza de timp

2010-11-18T09:16:00.000+02:00

A trecut si botezul si petrecerea. La petrecere a avut si ursitoare. Antonia se face din ce in ce mai frumoasa... vrea sa-mi vorbeasca in limba ei bebeleasca si zambeste din ce in ce mai des. Iar timpul petrecut cu ea se dilata. Cel mai frumos cadou primit e un premergator...stiuuu, mai are 4 luni pana cand poate sa-l inaugureze.

Maine implineste 2 luni. Si tot Universul se invarte in jurul ei.

Am o senzatie ciudata ca as vrea sa fiu pe malul marii, sa fie cald, iar Antonia sa se joace in nisip.

Doua dileme si-o bucurie

2010-11-13T08:02:00.000+02:00

Zilele astea am tot zis ca scriu, dar cu botezul Antoniei nu am avut timp. Si uite ca s-au adunat iar nimicurile... Am si eu doua dileme. Prima: in cartier la mine (Tiglina 3) pe langa o gradinita -- nu's care -- este o intersectie foarte larga. Acolo am vazut masini parcate pe mijlocul strazii:

Inteleg ca strada nu e foarte circulata si ca unii vin sa-si ia copii de la gradinita de acolo, dar dupa cateva ore, trecand inapoi spre casa, tronau pe mijloc doua din trei masini parcate initial. In cazul asta, ce e gresit: politia care se face ca nu observa sau nesimtirea crasa a rrrromanilor?!

A doua dilema: eram in Centru, in statie. Un betiv ordinar se misca pe 3, 4, 5 carari. La un moment dat a cazut. Lume muuuulta. O baba furioasa striga la niste tineri ca sa nu se mai uite si sa-l ridice de-acolo. Imi venea sa-i zic: daca tot esti dasteapta, ridica-l tu! Pana la urma s-a indurat cineva de el si l-a ajutat. Ceea ce nu pricep eu este etica acestei situatii. Eu cred in responsabilitate. Nu l-a imbatat nimeni cu forta... daca si-a facut-o cu mana lui, atunci n-are decat sa sufere... ca unu din asta merge acasa si-si bate nevasta! Dar daca omul e cu adevarat bolnav? Ca si alcoolismul e o boala. Chiar si vina lui fiind, cand e prea tarziu, e prea tarziu! Poate ca nu a ajuns betiv de bine... cine stie ce criza o fi traind si el. Mi-e scarba si mi-e mila totodata de oamenii astia. Cum e mai corect? Sa-l lasi sa zaca in propria baie de alcool sau sa-l ridici?

Poze cu Antonia inca nu incarc. Abia ieri am botezat-o. Astept si eu CD-ul cu filmul si fotografiile. Puiuta a fost cuminte. Nu a plans nici dupa trei scaldari. Se uita curioasa la popa chititc, cum ii spune Radu. O fi crezut ca e la baita. In sfarsit a venit si petrecerea.

Azi dansam in familie!

Soc! Atac extraterestru

2010-11-06T13:58:00.000+02:00

Ma gandesc... cati vor deschide pagina mea cautand pe google titlul de mai sus?! Si ca sa nu-i dezamagesc, o sa postez niste dovezi cu atacul lacustelor uriase:

...am si eu chef de glume slabe...nu ma luati in serios!

Probleme mici

2010-11-06T09:43:00.000+02:00

   Nu mi-a mers netul vreo doua zile. Nu ca n-am avut ce face, dar tocmai cand ti se ia ceva, atunci parca ii simti si mai mult lipsa. Zambesc. Vorbesc de net ca si cum as vorbi de o persoana. Sunt atat de obisnuita cu viata asta virtula, incat nu-mi pot explica viata reala in lipsa ei.
  Saptamana viitoare botezam prunca. Vineri mergem la Biserica, iar sambata petrecem. Mai sunt multe de facut si tensiunea creste. Ne-am propus sa facem noi playl-istul, dar cred ca ma inham la ceva mai presus de fortele mele. Chiar nu stiu cum sa organizez muzica. Daca nu reusesc sa impac toate gusturile, asta este... macar am incercat.
  Intre timp la facultate s-a amanat un curs. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi para rau ca pierd o zi in care puteam invata ceva. Unul din romanele din bibliografie este O suta de ani de zile la portile Orientului, de Ioan Grosan. E superb. Am ras la fiecare pagina. Nu e fraza care sa nu aiba o subtilitate, o cheie, ceva ascuns. Iar prozatorul stie sa fie si auto-ironic, dar si sa dialogheze constant cu cititorul si sa nu-l lase sa se plictiseasca. Cred ca voi face o recenzie dupa ce termin de citit.
Si de final, asa arata Antonia cand ia vitamina D:

De dimineata

2010-10-28T08:11:00.001+03:00

Am senzatia ca e foarte devreme, ca e ora 4 sau 5 sau cam asa. Totusi, la ora asta, orasul e plin de oameni care inca au ramas cu inima si nasul in patul cald de acasa, dar cu picioarele pe strazile care-i duc la serviciu, la scoala sau oriunde ii cheama viata. Inca o zi de munca in care sa te gandesti ca e din ce in ce mai frig, ca miroase a iarna, ca-s frumoase frunzele galbene, dar parca maine o sa ninga si poimaine vor veni iar tarabele alea cu romani-unguri cu tot cu oalele lor de lut ars, cu lemnele sculptate, cu mormanele de pietre semi-pretioase si mai ales cu zecile de kitschuri pe care nu te poti opri sa nu le cumperi... sau poate doar sa le privesti. Si apoi e iarna si e sacrificarea lui Ghita si e Craciunul. Cumva, saptamana viitoare vine vacanta/concediul. Si uite cum s-a mai dus o vara si un an! Poate ca o sa pleci la munte, dar intre timp mai ai cateva zile de rezistat pe baricade.
Eu sunt in vacanta. Cine-si poate imagina vacanta in octombrie?! In jurul meu, oameni ciudati care se incapataneaza sa urce in autobuz si sa mearga la munca. Elevi somnorosi, cu tigari atarnande, curg in gasti mici spre scoli. Iar eu, in pat, cu laptopul pe picioare, incerc sa inteleg ca lumea nu se opreste odata cu mine.
Borges asteapta rabdator sa-i citesc intregul volum, Nedelciu se multumeste cu 3 proze citite integral, si alte cateva, printre randuri, iar Universul isi rade in barba.
Daca v-ar spune cineva ca peste un an veti intalni un prieten pe viata sau veti avea un baietel sau veti castiga potul cel mare la loto... ca o sa va imbolnaviti de hepatita sau ca o sa va ingrasati 15 kg, il credeti?! Ne putem imagina orice, putem spera orice si, de ce nu, am putea crede orice. Suntem oameni. Nimic din ce e omenesc nu ar trebui sa ne fie strain. Dar daca cineva v-ar spune ca peste un an, peste doi, peste zece, nu se va schimba nimic, ca veti fi aceiasi, cu aceleasi sentimente, sperante, probleme, cu aceeasi inima, nu l-ati crede... cu siguranta nu l-ati crede.

Printre nori

2010-10-24T15:42:00.000+03:00

   Orasul, azi, e ciudat de singur. Multe suflete la biblioteca, multi pasi in statiile de autobuz si totusi, orasul pare prea singur. Intr-un loc am vazut ca se serveste ciorba de cocos, curcan la tava si mamaliga de Cuca. Ma intreb, cum o fi? ca eu stiam din copilarie plugusorul ala care spune ca la Cuca mamaliga e cat nuca. Pai daca ti-o servi o lingura de mamaliga, unde mai sta frumusetea de a hali romaneste?! Poate ca e mamaliga de criza.
   De doua zile am ciudatul obicei de a anticipa finalul textelor pe care le citesc. Prost obicei. Borges e atat de cliseic incat ma infurie... de ce studiez Borges?! Mircea Nedelciu e doar plictisitor si invechit. Tehnica super-lucrata, literatura de sertar... si cica e unul din cei mai mari prozatori romani ai secolului XX... canci! (ca tot folosea el termenul asta in Povestea povestilor generatiei '80) ori am eu prea mari asteptari, ori literatura romana postmoderna e de rahat! Apropo de asta, pe Cartarescu chiar nu-l consider scriitor. Sa zica cine ce-o vrea, asta ajungi cand incerci sa recuperezi prin tehnica talentul lipsa...mare lipsa! Totusi Tache de catifea (Stefan Agopian) mi-a placut. Si Florin Iaru si mai ales Simona Popescu. In rest... cam tot e o varza literara...varza cu ghiveci! Am zis.
  Oare noi avem scriitori de proza foarte scurta cu adevarat talentati? ceva gen Daniil Harms?
  Azi, in statie, soarele mi-a desprins un nasture de la pulover. In biblioteca, 3 adolescenti rebeli... un fel de hipioti... se intrebau cine a scris Chirita. Eu am zambit si atat.

O zi ca o proza scurta

2010-10-23T14:29:00.000+03:00

   Stiuu, am furat titlul de la Mircea Nedelciu. Dar nu-i asa ca suna bine?!
   Azi am primit trei pagini de bibliografie si aproape doua ore de pauza de la rutina mea zilnica. Pana saptamana viitoare trebuie sa-mi programez o intalnire cu Borges. El vrea. Eu nu vreau. Si cica semestrul asta iar dau nas in nas cu Cartarescu (cacofonie intentionata!). Si iar o sa stramb eu din nasul meu si el dintr-al lui... de fapt nu stiu daca el va stramba din ceva sau ceva, dar eu sigur voi...
   Suna mai bine titlul cursului: Textul mitofolcloric decat ceea ce voi studia efectiv la curs. Repetam intr-un fel anul I de facultate. Fain, dar desuet.
   La ce sa-mi iau disertatia? Cred ca voi merge pe proza scurta... pe proza foarte scurta! Poate chiar pe blog!

Ziceam ca sunt o norocoasa...

2010-10-20T10:09:00.000+03:00

...numai ca acum cred ca norocul i s-a transmis fiica-mii. Prunca a castigat primul premiu din viata ei. Abia de-a implinit o luna, ca se si da mare... cititoare. Radio Prahova a premiat-o cu un cupon de 100 de lei pe care-l poate cheltui la editura Litera. Ce-a facut? Pai ea doar a trebuit sa se nasca! Si eu sa o ajut putin cu un articol pe blog.
Multumesc Mihai, multumesc de fapt tuturor de la Radio Prahova! Si sa stiti ca va ascult in continuare cat de des pot (ca daca incepe Antonia sa planga, si de as vrea, nu se mai aude nimic).

Etimologia numelui Antonia

2010-10-18T12:21:00.000+03:00

Zilele astea ma intrebam ce inseamna numele fetitei mele. Am cautat pe net si am gasit asta:

Prenumele Antonia a fost preluat in Evul Mediu de catre greci intr-o forma apropiata de forma „anthos“, care inseamna „floare“.

Antonia este un prenume de origine latina, fiind numele unei vechi ginti romane si totodata apropiat de numele etrusce Antius, Antenius, Antilius. Prenumele, atat in forma feminina, cat si in cea masculina, a patruns in onomastica crestina prin influenta mare a sfintilor Antonie cel Mare al Egiptului, fondator al vietii monahale rasaritene, si Anton de Padova, originar din Lisabona, calugar franciscan, cunoscut predicator al Sfintelor Evanghelii. Se spune ca la moartea Sfantului Anton de Padova clopotele din Lisabona si Padova au batut singure. O serie de documente care dateaza din anul 1374 atesta pe teritoriul tarii noastre, in Tara Romaneasca, existenta unui Sfant numit Andonie, fapt care dovedeste vechimea prenumelui in Romania. O alta dovada este si atestarea numelui Antonie in anul 1425, precum si multimea variantelor inregistrate de-a lungul vremii, printre care: Anton, Antona, Antonas, Antone, Antonescu, Antonica, Antonita, Antoe, Antoiu, Antonu, Antonache, Antoc, Toni, Tonca, Tonciu, Andoni, Doniu, Donica, Donca.

Antonia= nume de provenienta latina, Antoniu =a fost pierdut

Metoda de calmare

2010-10-08T14:58:00.001+03:00

Antonia nu plange des, dar cand plange se aude pana la Polul Nord... am incercat cu tot felul de metode: o incalzesc cu feonul usor, pe burtica, ii dau picaturi anti-colici, o legan sau... ii canta Radu. Dintre toate, cel mai bine merge urmatorul cantec:

... de fiecare data face niste ochi mari, asculta si se calmeaza... se vede treaba ca-i place country! (mie imi place mai mult varianta lui Tennessee Ernie Ford)

Incepe scoala

2010-10-01T08:48:00.000+03:00

Ar trebui sa merg sa ma inscriu la master... mi-e lene. Oricum, la noi, la litere, in Galati, cursurile incep abia spre sfarsitul lui octombrie. Nu ca asa e regula sau e vreun masterat mai cu mot, numa' ca fiind oameni de profil uman, la noi dezorganizarea e invers proportionala cu pragmatismul. Stiu ca nici anul asta nu vom avea un orar prea curand. Ma gandesc sa o iau pe Antonia si sa merg sa ma inscriu. Pana acum a iesit doar o singura data cu nasucul la aer.
Prunca santajista e cuminte. Asa norocoasa cum sunt, ma bucur si pe planul asta, al mamei... eu dorm noptile! Ma trezesc doar sa o hranesc, dar in restul timpului am parte de liniste. Sunt matinala. Mie imi place dimineata. Poate ca timpul, dimineata, curge mai incet. O cana de lapte, o felie de paine facuta in casa si telecomanda. Scriu despre ce fac, nu ce simt. Pana si in sentimente apar fapte... prea putina emotie si prea mult cotidian. O fi bine?

S-a nascut prunca

2010-09-23T19:37:00.000+03:00

Sunt fericita. In sfarsit mi-am vazut prunca... e o fetita cuminte, nascuta pe 19.09... la ora 19 si 15. Interesanta data de nastere... O cheama Antonia si e cumintica foc. Mananca si doarme toata ziua. Cam asa arata ea la cateva zile de la nastere:

Broscuta mea s-a nascut la maternitatea Spitalului Judetean din Galati. Dupa toate zvonurile si legendele despre maternitatea asta, am ajuns sa judec altfel situatia de acolo, acum, dupa experienta proprie. Nu stiu cum sunt alte sectii ale spitalului, dar despre maternitate am numai vorbe bune. Docturul Irimia e un om extraordinar... nu numai ca m-a incurajat toata sarcina, dar a asistat si la nastere alaturi de moasa... si nu, nu are cabinet particular si nici nu mi-a cerut vreodata vreun ban. Nimeni nu a tipat la mine, nimeni nu m-a jignit, ba, din contra, au incercat sa ma faca sa ma simt cat mai bine. Pana si infirmiera venea in salonul de nastere sa se intereseze de noi, cele care urlam pe acolo. Am simtit intr-adevar ca interesul pentru sanatatea pacientului e pe primul loc. Nu generalizez acum, caci am auzit si lucruri rele cat am stat acolo, dar cel putin mie nu mi s-a intamplat nimic din ce am auzit. Apoi in maternitatea propriu-zisa am ramas impresionata de seriozitatea tuturor, de regulile lor... Sistemul e praf, banii sunt putini, saracie mare prin spital, dar oamenii muncesc de parca ar face-o pe mii de euro. Asistente pentru mame, asistente pentru copil, toate dispuse sa te ajute, sa-ti raspunda la intrebari, sa nu te ia de sus. Totul foarte curat si mai ales steril. Si inca ceva... am trecut pe langa sala cu incubatoare. Sunt noi! si vegheate mereu.

Totusi, bine ca trecu si asta, iar azi am o minune de fetita.

Frauda sau coincidenta la campania Joe?

2010-09-17T19:35:00.003+03:00

Eu mananc Joe... mananc cu placere produsele lor, dintre care napolitanele cu ciocolata sunt preferatele mele. Si bomboanele alea crocante sunt foarte gustoase. Dar cum de ceva timp au pornit un concurs, mi-am zis sa particip, ca tot dau banii pe napolitane. Asa ca am inscris si eu cateva coduri. Cand am verificat lista castigatorilor, am observat ceva ciudat. Apareau aceleasi nume de foarte multe ori si chiar erau persoane din aceeasi familie. Uitati aici! Asa ca le-am scris pentru a cere lamuriri, intr-un mod civilizat. Uitati ce mi-au raspuns:

Salut!
Ne bucuram ca vrei sa castigi ora de ora alaturi de JOE!
Te asiguram, in primul rand, de corectitudinea acestui concurs. Sansele sunt egale pentru toti participantii.
Fii atenta! Zi si noapte, ora de ora, participa doar codurile trimise in ora respectiva asa ca, inscrie cat mai multe coduri pe ora pentru a-ti mari sansele.
Fiecare ora contine un moment norocos, poate fi al tau, nu stii niciodata.
Un indraznet JOE poate castiga maxim 10 premii de acelasi fel pe baza a maxim 10 coduri castigatoare valide. Ne dorim sa fii si tu printre ei, asa ca te asteptam cu cat mai multe coduri inscrise pe ora.
In plus, daca un premiu nu se acorda intr-o ora, acesta se reporteaza, asa ca ai inca o sansa in plus in marea extragere.
Ah, inca ceva: Nu uita sa pastrezi ambalajul pentru validare...Cine stie? Poate codul trimis te va ajuta sa castigi un premiu in marea finala.
Mult succes!
Echipa JOE!

Acest gen de raspuns mi se pare jignitor. As putea sa spun: sunt vanzatori care stau sa trimita coduri, si daca sunt extrasi, cumpara napolitanele alea... dar mi-e cam greu sa cred asa ceva.

Eu ma intreb acum: a mai observat cineva aceasta?

ADI 13 sau nici prea mult TIMP nu e sanatos

2010-09-15T16:35:00.000+03:00

   In general sunt o fire care se enerveaza foarte greu. Ma supar si eu, ca tot omul, dar nu ma enervez. Cred ca mai degraba devin dezamagita, decat infuriata.
  Nici in cazul in care ma deranjeaza cineva necunoscut nu ma enervez, dar daca tot veni vorba de necunoscuti, ma gandesc acum la o situatie curioasa. Cum de exista oameni care nu inteleg ca in societate exista niste limite de relationare? Ca in momentul in care ai timp liber si nu ai ce face cu el, cel mai bine e sa faci un lucru productiv sau sa dormi sau sa ti-l petreci printr-o activitate exclusiv legata de tine si nu sa-l pierzi incercand sa te bagi cu forta in viata altora? Sau poate ca acesti oameni nu inteleg care este limita intimitatii, limitele comunicarii, limitele propriu-zise? Sau poate ca le face placere. In acest caz, desi este incorect sa procedeze asa, poate ca in final, tot ce conteaza este satisfactia personala.
  Majoritatea nu are timp. Oamenii alearga prea multe ore pe zi, cauta, se streseaza, obosesc si traiesc fara sa realizeze ca traiesc. Dar sunt si cei care au timp. Care pot sa mearga la serviciu, dar pot sa citeasca si o carte, sa vada un film sau sa danseze frenetic si sa priveasca in jurul lor constientizand lumea. Si mai sunt si cei care avand timp doar il pierd... stau si isi propun sa realizeze ceva si apoi amana si amana si amana. Sau, din contra, cauta, se intereseaza, citesc tot felul de informatii-spam, le-as putea numi. Cineva a spus odata ca internetul e un fel de biblioteca imensa, care contine si carti de patrimoniu, dar si fascicole inutile.
Ce-as mai zice? Ca am un dinte impotriva celor care isi consuma timpul incercand sa intervina cu forta in viata altcuiva... celor care nu realizeaza ca exista si limite in libertate.

BRD personal?

2010-09-14T14:30:00.000+03:00

BRD-ul are o oferta interesanta la prima vedere. Card personalizat. Regulile pentru acesta sunt aici.
Eu am un card personalizat pentru care a trebuit sa ma enervez si dupa ce l-am facut am realizat ce PROSTIE dainuie in tara asta. Am cerut o anumita imagine care continea un logo, dar care era oarecum modificat de mine. Problema nu era logoul, ci faptul ca ar fi avut conotatii sataniste (era o heartagrama…banal!)…zic: ce prostie! dar trec peste, sunt politicoasa, scot imaginea si bag doar un desen…nici asa nu era ok… ca daca nu e facut de mine?! mai…astia sunt tampiti, imi spun. Ca sa nu mai fac 1000 de drumuri la banca (pentru ca imaginea o prelucram acasa, aleg o poza cu pisica mea si o duc. Le spun ca imaginea e 100% originala si personala. Pana au incadrat poza a durat ceva… pana la urma mi-au dat voie mie sa intru pe compul lor (a trebuit sa merg in spatele biroului) si sa o incadrez singura… ca ele nu se pricepeau. Era totul ok…mai ales ca-mi spusesera ca nu-i problema cu animalutele…numai sa nu am eu chipul pe imagine sau sa nu fie imagini cu persoane mature. Realizez cardul, ajung cu el la serviciu si ma laud. Acolo, surpriza: o colega avea si ea card personalizat… cu ce? Pai cu o poza de-a ei, in care i se vedea foarte clar chipul. Acum ma intreb: dupa atatea telefoane la Bucuresti, la sediul central, dupa atatea reguli si respingeri… cum draq se fac cardurile astea personalizate? dupa ce reguli? Ca in final, dupa ce elimini tot ce apare in lista aia, vei vedea ca nu poti pune pe card decat flori, nori, pietre sau orice prostie obiectiva care nu are deloc legatura cu tine… si atunci, unde e personalizarea?!

A doua zi... de stat acasa

2010-09-14T11:04:00.000+03:00

Deja zambesc... telefonul suna din ce in ce mai des. Ai nascut?! N-ai nascut?! Pai...inca nu doreste bebe sa iasa in lumea asta.
Am visat ca eram la scoala si ca nu ma intelegeam cu elevii... ca puneam note de 2. Creierul inca nu accepta ca nu a inceput scoala, ca va fi o vacanta destul de lunga... el doreste rutina.
In curand se deschide anul universitar. Ultimul an de master si cateva idei inca prea vagi ma bantuie. Am chef de o plimbare pe malul marii. Toata vara am ravnit la valuri, la spuma sarata...am tanjit dupa mare fara sa inteleg nici eu de ce. Mi-e dor de Marea Nordului, de mirosul ei rece, de stelele de mare pe care le poti atinge de pe mal. Nu astept nimic special. Traiesc o toamna letargica, iar in jurul meu, online sau offline, pluteste o agitatie ca o furtuna. Azi nu ma regasesc nicaieri. Ascult Radio Prahova si zambesc. Lumea curge politic.

Concurs foto

2010-09-13T12:59:00.005+03:00

Am descoperit un concurs de fotografie foarte interesant. Cine vrea sa ma voteze sau sa participe, aveti aici adresa! Cautati la userul docica. Am 5 fotografii in concurs (2 din Norvegia, 2 din Franta si una din Austria).

O schimbare

2010-09-13T10:25:00.001+03:00

E dimineata, luni dimineata si a inceput scoala. E prima dimineata din septembrie in care dupa 8 ani eu sunt inca acasa... prima data din viata mea in care nu sunt la scoala. Nici ca eleva si nici ca profesoara. E ciudat. Nici macar dupa ce am terminat liceul nu am avut pauza, caci imediat am inceput sa lucrez ca invatatoare. Experienta care incepe azi e interesanta. Totusi nu-mi lipseste rutina, nu simt lipsa agitatiei de inceput de an, a revederilor, a discutiilor inutile despre cat de greu ne este, cat ne jecmaneste guvernul, cat de napastuiti suntem... fara a actiona, doar latrand si nemuscand. E doar altfel... o vacanta prelungita, un moment propus de nenumarate ori si acum implinit. Si nu ma refer la bebe, ci la jobul asta de care fug si de care sunt totusi dependenta.
Ieri am fost prin Gradina Botanica. De data asta am facut si poze:

testoasa

Abia astept sa se deschida expozitita de crizanteme... habar nu am cand va fi, dar stiu ca in fiecare toamna este. Sper doar sa fie vreme buna sa pot iesi cu bebe.

Toamna e superba...afirm asta tocmai eu, care ador vara. Schimbarile sunt bune uneori.

In asteptare

2010-09-07T12:32:00.000+03:00

Nu stiu cat mai dureaza pana vine bebe. Teoretic, 2 saptamani... practic?! si maine se poate. Deja parca simt ceva schimbari. Nu mi-e teama, n-am emotii. Nici macar nu sunt foarte curioasa in legatura cu sexul bebelusului. Tot ce vreau e sa fie sanatos. Stiu ca o sa ma adaptez usor la noul statut... in general ma adaptez la orice, parca as prelua inconstient din legile mediului nou si mi le-as asuma. Niciodata nu a trebuit sa caut sa modific ceva in psihicul meu pentru a suporta o situatie. Ciudat, am preluat totul asa cum preia un cameleon. Poate de asta nu am emotii. In schimb, nu stiu cum voi reactiona daca bebe va suferi... in cazul asta chiar nu stiu daca voi intra in panica sau voi fi rationala. Prefer nici sa nu aflu.
Intre timp mai trebuie sa rezolv/am o problema. Inca nu avem nasi.
Momentan doar stau si ascult Vivaldi si particip la tot felul de concursuri pe net. M-a apucat febra concursurilor. Si astept sa revin la forma dinainte, in care puteam cobori si urca 3 etaje fara sa imi dau sufletul...

Ce face un vanator?

2010-09-03T14:35:00.000+03:00

Am gasit un link foarte comic aici. Il postez si eu, ca e mortal!

Un birou de la Mobexpert

2010-09-02T18:16:00.000+03:00

Cica as putea castiga un birou... de la Mobexpert. Numai ca imi trebuie voturi. Nu-mi fac o campanie electorala, Facebook nu am, iar pe Twitter nu am decat un singur "urmaritor". Asa ca sanse nu am. Dar incerc si eu marea cu degetul. Deci, cine doreste sa ma voteze sau macar sa intre in concurs, poate sa o faca aici:

http://www.deciziilabirou.ro/web/vezidecizie.php?user=SimonaVartolomei&d=180

Uraaaa....

2010-08-30T13:50:00.000+03:00

Am castigat un concurs bio! Premiul este o cutie de ciocolata cu diverse sortimente. Toate bio!
Concursul l-am gasit aici: http://www.biosens.ro/
Abia astept sa gust ciocolata.

Cica nu suntem ecologisti

2010-08-28T14:03:00.001+03:00

Cred ca daca ar fi vreun popor care sa slaveze planeta, ala ar fi roman. De ce? Cum? Pai ia ganditi-va! Noi, romanii, suntem ecologisti. Reciclam totul: mancarea o reciclam cu ajutorul cainilor si al pisicilor comunitari... uneori si cu al porcilor de la tara; fierul il recicleaza tiganii. Pai ce s-ar intampla daca sinele vechi de tren ar ramne parasite? Nu-i asa ca ar polua pamantul pe care isi fac veacul? Noroc cu reciclatorii!

Ce nume sa aleg?

2010-08-27T10:25:00.002+03:00

Daca o sa fie fetita, cred ca o va chema Antonia. Iar daca e baiat, Sebastian. Totusi nu suntem foarte siguri.

Un alt 'La multi ani!"

2010-08-26T16:20:00.000+03:00

Luna asta blogul a implinit 2 ani. Logic, iar am uitat... ceea ce confirma din nou ca nu ma preocupa aniversarile. Totusi, in loc sa-mi urez "La multi ani!", mai degraba ma gandesc la cat de repede au trecut cei 2 ani de cand scriu aici. Singurul regret pe care il am e ca in ultima perioada am scris foarte rar. In rest totul e caldut si in asteptare.

Crema anti-vergeturi

2010-08-18T13:22:00.000+03:00

   Cand nu esti genul care sa se demacheze in fiecare zi si sa se unga din cap pana-n picioare cu tot felul de alifii, ajungi sa regreti ca nu te-ai ingrijit la timp. Iar dintre toate nenorocirile , cea mai rea este sa-ti apara vergeturi. O data aparute, singurul tratament util ar fi chirurgical. Orice ai incerca, ele nu mai dispar.
   Totusi, daca vergeturile sunt inca in stadiul roz-rosu (nu sunt inca cicatrizate) si le tratezi cu crema, pielea isi poate reveni. Sincer, inca nu stiu daca doar se observa o ameliorare sau dispar de tot, pentru ca eu nu am decat 3 zile de cand am descoperit doua creme extraordinare.
  Una dintre creme am cumparat-o acum vreo 2 ani si am dat pe ea 8 lei. Acum e in jur de 10 lei cutia de 250ml. Eu o foloseam doar iarna, pe ger puternic, deoarece e foarte grasa. Contine extract de galbenele, dar si polen sau miere (desi nu scrie ca ar contine, miroase a miere, iar Radu e alergic la ea... el fiind alergic la polen).

Cealalta e o crema cu bitter suedez de care am aflat de pe net. Am dat pe ea 11 lei. Folosite impreuna, fac minuni.

Dupa doar 2 zile vergeturile mele s-au redus foarte mult... ma tot uit si nu-mi vine sa cred!

Sper sa va ajute descoperirea mea.

Frumusetile Romaniei. Delta Dunarii

2010-08-17T12:16:00.002+03:00

   Am descoperit un concurs interesant . Nu aveam de gand sa particip, dar ieri m-a sunat nasul care, traind in Austria si dorind sa vina in vacanta in tara, m-a intrebat daca merita sa-si ia aparatul foto profesional... de fapt un rucsac intreg cu dispozitive tehnice. I-am zis ca da... are ce fotografia, caci ochiul din spatele camerei este de fapt cel care ofera calitatea unei amintiri.
   Asa ca m-am gandit daca ar avea cu adevarat ceva de transmis Europei... ceva care ar striga: AICI E MIRIFIC... VENITI SA VEDETI!
   Eu sunt indragostita de munte. Pentru mine vacanta ideala este la munte! Logic, nici pe litoral nu-mi displace... mai ales statiunea 2 Mai. Dar cred ca azi voi vorbi despre delta.
   In Delta Dunarii am fost o singura data in viata, dar pot spune ca am avut senzatia ca am calatorit intr-o alta lume. Nu intr-o alta tara, ci undeva in afara timpului. Pana si drumul catre Mila 23 este o vacanta propriu-zisa. Inaintand pe Dunare cu o ambarcatiune mica, ai senzatia ca poti simti apa din jurul tau... la un moment dat chiar a trebuit sa incetinim, caci o familie de rate (mama cu puii) traversa fluviul.
   Intrarea in aceasta alta-lume se face printr-o poarta numita canal... sau canale. Pazitorii portii sunt pasari si insecte. Din tufisurile de stuf te pandesc egrete impietrite intr-un picior, iar pe deasupra te fileaza pescarusi agili si libelule imense.
   La Mila 23 am avut posibilitatea sa ne plimbam cu barca proprie (adica barca vara-mii, dar am inteles ca oriunde te-ai caza, ai posibilitatea sa inchiriezi o barca), sa facem baie lipoveneasca (o sauna foarte sanatoasa) si sa mancam peste cat pentru toata viata.
   Ce-as putea sa descriu mai mult decat se poate gasi pe site-urile de promovare? Poate doar experiente unice: fiecare canal al Dunarii are un anumit tip de libelule (unele doar rosii, altele doar albastre, altele doar verzi etc.), cimitirul vechi pare sa fie monument de arta, dovada concreta a timpurilor vechi, si nu doar un loc de inmormantare; cirezile de vaci si turmele de porci se intorc singure acasa (fiecare animal isi cunoaste locul, cunoaste cuvantul ACASA); orizontul format din fasii nesfarsite de apa si pamant iti dau impresia ca ceasul s-a oprit; casele acoperite cu stuf se mandresc cu cate o panoplie din cap de peste-monstru; copii mici si blonzi cu ochii mai senini decat cerul senin numara cu degetele lor mici scorpioni de delta (un fel de insecte foarte veninoase, dar care reprezinta o delicatesa pentru somni) in scopul de a-i vinde pescarilor amatori; pelicanii sunt sfiosi, dar vanitosi, iar nuferii galbeni si albi te ademenesc pe canalele inguste.
  Si peste toate frumusetile naturale exista PESTELE... ciorba de peste, peste la gratar, peste umplut, icre cu vodka, plachie de peste, saramura de peste... peste gatit in atatea moduri ca te saturi numai cat asculti minunatiile retetelor!
Iar peste Dunarea molcoma si turistii ei agitati se asterne linistea din fiecare seara, deranjata doar de zumzetul tantarilor infometati.

Leapsa (Ce ma binedispune?)

2010-08-11T12:13:00.000+03:00

Preiau o leapsa frumusica, de vara... Ce ma binedispune? Pai sa vedem, cum nu exista un tipar exact de raspuns, fac o lista cu puncte:

ma inveselesc momentele cand il simt pe bebe cum se misca... desi uneori ma lasa fara aer, in general senzatia e superba;
ma binedispun serialele de pe www.serialepe.net . mai ales The Big Bang Theory;
Cocaina.... daaa... Cocaina, pisica mea, care gaseste mai mereu cate o metoda sa destatbilizeze micul univers al casei... ceva gen Pinky si Brain!
faptul ca pe 1 septembrie nu mi se termina concediul.... de fapt se termina cel de odihna, si incepe cel maternal (numai concediu nu o sa fie ala, dar macar se mai schimba rutina celor 8 ani de munca);
intotdeauna....INTOTDEAUNA ma binedispune un ceai de menta;
Gradina Botanica. Prefer sa platesc pentru a intra in "parc", decat sa intru gratis, dar sa fiu inconjurata de coji de seminte, gunoaie si zgomot.
culoarea verde (desi nu asta e culoarea mea preferata), cicorile, mormanele de pepeni rosii (poate pentru ca vara , asa cum zicea Ana Blandiana, " se naşte în pepenii verzi,/ În miezul lor"),
Dunarea. Desi e poluata, pana si mirosul Dunarii ma face sa ma simt extraordinar;

Mai sunt multe, dar momentan nu mai stiu... mai ales ca tocmai imi miroase a salata de vinete din bucatarie... a, da, SALATA DE VINETE ar mai intra in lista!

Welcome to the 21st Century

2010-08-06T16:59:00.000+03:00

Primit pe mail:

Welcome to the 21st Century
Our communication     - Wireless
Our phones                 - Cordless
Our cooking                 - Fireless
Our food                      - Fatless
Our sweets                  - Sugarless
Our labor                     - Effortless
Our relations               - Fruitless
Our attitude                 - Careless
Our feelings                 - Heartless
Our politics                  - Shameless
Our education             - Worthless
Our mistakes               - Countless
Our arguments            - Baseless
Our youth                    - Jobless
Our ladies                    - Topless
Our boss                     - Brainless
Our jobs                      - Thankless
Our needs                   - Endless
Our situation                - Hopeless
Our salaries                 - Less and less

Lacu Sarat

2010-07-26T16:29:00.000+03:00

Ieri am fost la Braila. De fapt la Lacu Sarat. Stiu ca multora nu le place balta aia plina de noroi si gandaci, dar mie imi place foarte mult. Eu nu ma simt murdara daca ma atinge, mie nu mi-e scarba de viermisorii aia rosii si nici de mirosul namolului. Mie imi plac toate senzatiile pe care le ofera. Inclusiv mocirla de pe fund, bucatile taioase de sare sau cioturile necunoscute. Mie IMI PLACE Lacu Sarat. Acolo e un fel de granita intre Orient si Occident... e un fel de Alecsandri din Balta-Alba, e un fel de copilarie si batranete totodata.

Hurt

2010-07-24T17:17:00.000+03:00

Toata lumea pleaca la mare. Mie nici nu-mi place marea chiar asa de mult. De fapt iubesc o anumita mare, numai a mea, o mare care ma cunoaste si care nu-si imparte frumusetea cu oamenii. Azi nu este o zi de bronzat. Poate maine o sa mi se usuce sarea pe corp, sare de la o altfel de mare, mai mica si mai mirositoare.
Nicio mare nu ma cunoaste cu totul.

Everybody knows that the dice are loaded

2010-07-23T12:03:00.001+03:00

De cateva zile stau in pat si urmaresc un serial pe net. As vrea sa fac mai multe si nu pot. Sunt destule pe care trebuie sa le fac, dar nu vreau. Prin urmare doar stau si ma identific cu personaje fictive. Nu e chiar atat de rau pe cat pare. Lunile astea am scris foarte rar. Am creat tot felul de motive, dar in final singurul motiv real pentru care m-am lasat de scris nu-l cunosc. E undeva in subconstient si ma pandeste de dupa colt. E un joc sarcastic. M-am lasat de tot de scris: nici versuri, nici roman si nici macar articole pe blog. E ca o fuga, o alergare continua in mine si de mine.
Inca nu am inceput sa descarc muzica si filme pentru copii, desi la inceputul verii imi propusesem asta. Nu stiu de ce tot aman. Mai am 2 luni de sarcina si as vrea sa treaca mai repede. Pe cat de incomod imi este, pe atat imi spun ca iarna ar fi fost si mai rau, caci nu suport frigul si hainele groase. Ieri mi s-a facut rau cand am intrat in Kaufland... de la aerul conditionat. Mai bine imi este afara, in canicula, decat inauntru. Poate ca apatia asta mi se trage si de la faptul ca anul asta nu am fost la munte... bateriile mele sunt pe rosu. Inca am impresia ca sunt in vacanta si ca pe 15 septembrie voi face ceea ce am facut de 8 ani incoace. Dar si asta e o amagire.
Azi e o zi in care toata lumea stie ceva.

Mini-vacanta in spital

2010-07-16T14:20:00.000+03:00

Luna trecuta nu am scris aproape deloc. Totusi am o scuza. Abia pe 2 iulie am iesit din santier. Vineri noaptea... de fapt sambata dimineata la ora 1.30 eu calcam perdeaua din sufragerie. Apoi a urmat nunta. Am cununat si a fost frumos. Interesanta experienta de a fi nasi! Numai ca miercurea trecuta toata oboseala acumulata m-a dat gata. Asa ca joi dimineata eram la spital. Am refuzat internarea, am amanat-o pe luni. Numai ca joi seara, cu punguta cu schimburi m-am prezentat la Judetean. Eram invinsa. Asa ca de joi pana azi dimineata am fost perna de ace. Logic, mi s-a confirmat credinta despre spitalele romanesti.
Peste tot in lumea civilizata familia poate asista la nastere... la noi nu erau admise nici vizitele la maternitate. Pe sectia mea se mai intra, ca inca nu nascuse nimeni (tot faceau panarama asistentele si asa), dar daca ai nascut trebuie sa stai vreo 5 zile la popreala... sa nu cumva sa se imbolnaveasca puiul mic de ceva adus de pe-afara... las' mai bine sa se imbolnaveasca de virusii spitalului! Stiti ce curat este?! Mi-au aparut pe picioare o multime de puncte rosii... doctorul zicea ca sunt de la cearceafuri, o asistenta zicea ca sunt piscaturi de tantari, iar altcineva ca ar fi de la niste gandacei de prin salon. Copii, clar, sunt in siguranta! Mai ales ca fiind groaznic de cald, pentru a putea respira, trebuie sa lasi geamul si usa deschise... si ghici ce! se face curent! Dar repet: in cazurile astea nou-nascutii nu au de suferit... sufera doar daca ii vede tatal mai devreme de 5 zile!
Iar asistentele muncesc cu spor: azi, cand sa ma externez intreb doctorul de fata cu toata lumea: pot sa imi sun sotul sa vina sa ma ia acum? Iar el imi raspunde: da, suna-l. Si apoi ii zice unei asistente: fa-i scrisoarea medicala! (Nu aveam nevoie de concediu... de fapt, nu aveam nevoie decat de semnatura aia oficiala) Si pleaca. Stau vreo 10 minute in salon si ma intorc la oficiul lor sa intreb de scrisoare. Toate 3 se uitau la televizor... intreb si mi se raspunde rastit: Ce?! Crezi ca eu scriu imediat... externarile se fac la 11-12... avem o gramada de treaba... de facut... nu vezi?!Aici sunt niste reguli...nu se pleaca oricand. Intoarce-te in salon!
Stiind ca oricum plecam in cateva minute am preferat sa nu zic nimic pentru a nu incepe o cearta. Oricum as fi plecat si le-as fi lasat hartiile pe cap. Dar au venit totusi si mi le-au adus... cred ca m-au auzit vorbind cu o colega de salon, facandu-le nesimtite.
Tot dimineata trebuia sa repet o analiza. M-au trimis sa iau sticluta dintr-un cabinet. Cand am intrat am vazut si metoda de depozitare: vreo 6 sticlute sterile asezate pe un suport imputit, din care vreo 3 erau rasturnate, atingand cu tifonul ce tinea de dop masa si suportul. Proba aia trebuie sa fie neatinsa...super-sterila! Dar cred ca nu inteleg eu corect regulamentul spitalului, nu?!
Pe foaia de externare aveam enumerate "injectiile"... s-a scapat din vedere ca pe langa ampicilina am facut si fortum... poate ca nu e asa important, nu?!
Apropo de fortum: mi s-a spus ca o fiola costa 50 ron si cum e nevoie de 2 pe zi, e mai avantajos sa stau internata. Chiar nu pricep la ce le foloseste sa minta... fortumul in farmacie e 6, 7 lei. Dar am aflat prea tarziu.
Concluzii? Daca se mai intampla ceva prefer sa dau banii pe tratament si sa il fac acasa. Si ma gandesc foarte serios sa ma sustrag de la plata asigurarii de sanatate la stat si sa fac una la particular. Macar sa am senzatia ca traiesc intr-o tara civilizata, chiar daca realitatea e total tragica!

Capul lui Motoc vrem...

2010-06-01T15:32:00.000+03:00

Zilele astea mă simt ca într-o piesă de Cargiale combinată cu nuvela lui Negruzzi.
Pe blog nu prea am timp să scriu. Sunt în șantier. În casă domnește praful, la serviciu e agitație și dezinformare, iar la facultate am intrat în sesiune. Ne pregătim pentru nunta din iulie (cununăm), dar mai ales ne pregătim pentru venirea cu surle și trâmbițe a lui bebe. La toamnă totul trebuie sa fie curat și frumos. Așa că cel puțin jumătate din casă e întoarsă pe dos. Încă nu am instalat aragazul și chiuveta, iar de tavan atârnă patetic un bec prăfuit. Peste tot prafuri colorate: chit, glet, adeziv, ciment etc. Și cum asta nu era de ajuns, se văruiește și pe scară. Așa ca să nu ne plistisim prea tare de mizeria din casă.
Apropo de mizerie, în învățământ e cu moț! Un sistem mai prost ca ăsta nu știu dacă există. Se strigă peste tot: vrem capul lui Boc! Și daca îl vom primi?! Cred ca vom repeta povestea din Alexandru Lapușneanul: liniște totală, Moțoc mort, iar fiecare se va întoarce acasă la el. Majoritatea celor care nu sunt bugetari nici nu știu exact pentru ce facem grevă. Toți spun: vreți bani! Până și dintre noi au renunțat la idee, la principii. Suntem săraci. Avem datorii. Avem credite, iar băncile nu așteaptă și nu iartă. OK... Ieșim din grevă. Și atunci ajungem la concluzia celor care ne acuză: de fapt o facep pentru bani! Căci nimic nu ne mai înjosește: nici faptul ca rămânem fără locuri de mucă (prin mărirea numărului de ore pe catedră), nici că va trebui să pupăm în fund vreun director pentru a ne angaja, nici că finanțarea pe elev se bate cap în cap cu faptul că nu ni se aprobă un număr anume de clase, deși avem elevi să le creăm, nici că acele așa numite bonuri nu vor mai exista, deși nici nu prea au existat, nici că bani de cărți sau materiale nu există, nici că în CRIZĂ, LA AUZUL CĂ NE MENȚINEM PE POZIȚII, APARE O FINANȚARE PESTE NOAPTE... O SPONSORIZARE IMENSĂ LA CARE NU POȚI SPUNE NU! Nici multe altele din noua lege a învățământului (problema pensionarilor, a concediilor medicale, a concediului postnatal, a multor alte probleme din sistemul asta putred) care ni s-a dat să o dezbatem și apoi a fost aprobată fără nicio modificare. Asta nu e doar bătaie de joc, asta e o țară de retardați condusă de niște siniștri cinici.
Iar eu stau și mă întreb: mie cât o să mi se reducă?! 25% din salariu, apoi încă 15% din indemnizația pentru copil...numai că va fi o reducere peste alta... deci, mai pe românește: sunt proastă! Sunt foarte proastă că rămân în țara asta, nu pentru că mi se iau bani (căci peste tot se iau), ci pentru că totul se face cu zâmbetul pe buze (ha, ha, ha..ce-mi plac glumele mele!), ambiguu și mincinos (ministri care declară 3 lucruri diferite în decurs de o oră sau li se suflă ce să spună în direct....ne conduce Funeriu...retardatul care nici macar la propriul discurs nu a putut să vorbească de unu singur, ci a avut nevoie de suflători, ca la teatru!). Sunt proastă că nu plec din pseudo-țara asta care nu-și respectă medicii și profesorii. Prefer să mă umilească un străin decât unul de-al meu. Prefer să spăl vasele într-un bar englezesc, decât să mă așez pe scaunul unei catedre din România.
Nu-i așa că ne asemănăm prea mult cu ciobanul mioritic?... și el a fost la fel de prost! PROST! asta o afirmă o profesoară de română, care sunt eu... și mi-o asum. Prea PROST pentru lumea în care trăim azi!

Planuri

2010-05-14T22:04:00.000+03:00

   Sunt într-o lume grotescă. Și nu prea-mi pasă. Poate că alegerile îmi depășesc posibilitățile, poate că fără să știu îmi tai singură craca de sub picioare. Tot nu-mi pasă. Și nimeni nu poate să mă determine să-mi pese. Sunt atât de idealistă încât am devenit nihilistă și histrionică. Sunt atât de naționalistă (fără să fiu ironică!), încât îmi urăsc țara. Nu caut nimic concret. Bănuiesc un război viitor și aceeași lume grotescă repetată până când își va pierde sensul și se va răsturna în ea înseși.
   Poate că voi face un doctorat. Nu mi-l doresc pentru diplomă. Cu atât mai mult nu mi-l doresc de dragul ~~vremurilor~~ modei. Vreau să am certitudinea unei alegeri în pofida avalanșei timpului. Și mai am să termin un roman scris pentru copilul meu încă nenăscut. Documentarea e vastă și durează. E o altă alegere de interior. Celelalte doar îmi înconjoară corpul precum o grădină de vară. Numai că florile se veștejesc iarna. Și răsar altele în loc. Alegeri legate cu sfori de bani.
  Mă simt parte dintr-un tablou de Bosch.

Toate nimicurile

2010-05-09T09:01:00.000+03:00

   Pentru că aveam atât de multe de spus nu am mai scris nimic. Și nu este o ironie. Chair aș fi vorbit despre toate, dar de fiecare data intervenea câte ceva: serviciul, oboseala, facultatea, un film bun, un joc interesant. De fapt toate astea înseamna altceva. Ma bucura sau ma deranja ceva. Și voiam să scriu. Și mă gândeam cum să o fac. Spunându-mi ce voi scrie, era de ajuns. Oare alții simt la fel? Simt ca nu e nevoie sa mai spui nimic, câteodată?
   De la un timp mă gândeam că eu nu ascult muzică... de fapt nu ca alții. În sensul în care, deși îmi place, nu deschid winamp sau orice altceva atunci când ajung acasă. Nu sunt dependentă de ea, iar în general ascult doar sunetele instrumentelor, fără sa-mi pese de texte. Doar la folk ce mai fac exceptie... sau la hip-hop. Totuși nu sunt în stare să recunosc o piesă după primele acorduri (uneori, deși o știu, nici măcar după jumătate de piesă ascultată) și nici nu mă interesează să o recunosc. Nu-mi place să recunosc piese. Îmi place să le ascult! Peste toate astea, de cele mai multe ori prefer liniștea. Spun asta pentru că toată lumea ASCULTĂ muzică. Eu, doar când simt nevoia.
  Bebe nu știu cum va fi... văd că-i place jazz-ul. Are cam 5 luni și ma gâdilă din când în când. Nu știu ce este. Nu vreau să știu ce este. Vreau doar să fie sănătos. De ce toți se uită mirat atunci când afirm că nu vreau să știu ce este?! Atât de mult ne-am modernizat?! Uneori informațiile prea multe dăunează. Forumuri peste forumuri, discuții peste discuții, cărți cu metode-minune, rețete-minune, minuni propriu-zise...Am auzit ieri că laptele matern nu mai conține prea multe nutrimente după 6 luni... așa că, în consecință, mama care-mi făcuse cunoscută ideea astă mi-a zis ca ea nu și-a mai alăptat copilul după 6 luni. Mâine o să auzim că e nociv să bei apa...
   Aș fi vrut să scriu despre ultima decizie care mă afectează. Cea cu scăderea salariilor. Dar simt suprasaturat subiectul. De fapt eu sunt suprasaturată. M-aș fi revoltat, aș fi acuzat, aș fi acționat cumva. Totuși sunt într-o stare care mă îndeamnă la o singură atitudine: pleacă de aici, din țara asta... REPEDE... cât de repede poți! Peste tot e criză. Dar pe lângă criză, în alte părți mai există ceva numit civilizație... ceva de care România nu a auzit și nici nu dorește să audă. Așa că PLEACĂ!
  Acum ceva zile în urmă am avut un impuls foarte puternic să plec la munte. Altora le e poftă de căpșuni... mie imi era poftă de munte. Logic, nu am bani să plec. Dar mă gândeam că și dacă aș fi avut bani să ajung în America, tot nu aș fi putut pleca. În fiecare weekend sunt pe la facultate. Masteratul asta, care a început să-mi placă, îmi ocupă tot timpul liber. Nu că mă plâng (de slaba organizare a studiilor în sine, de profesori care nu-și fac treaba serios sau de zăpăceala din orar... care apropo, nici acum nu există trecut pe vreun tabel... aflăm și noi de la o zi la alta cam ce cursuri mai avem și când!)... pentru că informația pe care o obțin mă satisface (logic, dacă mă țin de învățat, că dacă nu...), dar nu-mi pot programa niciun moment în care să plec din Galați. Iar luna asta e și foarte încărcată pe la serviciu.
Vine vacanța.... eu nu am planuri. Nici nu vreau să-mi fac. Sunt în letargie. Cred că sunt nesimțită. Mi se trage de la bebe... Poate e mai bine așa.

Ce avem noi aici?

2010-04-21T19:21:00.000+03:00

Sper sa rezistați până la final!

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Rasu' plansu'
Eu nu mai am cuvinte. Voi?

Surpriza de duminica

2010-04-18T20:25:00.000+03:00

Astăzi am avut două cursuri la facultate. O zi intersantă, în care am râs destul de mult, ținând cont că am citit/ studiat Cântăreața cheală, de E. Ionesco. Iar când am ajuns acasă mă aștepta o surpriză: Radu mi-a pregătit o pâine aburindă. Eu ador pâinea facută în casă și mai ales cea de tărâțe. Iar el a scos de la cuptor așa ceva:

Sorry ca nu este mai clară, dar poza a fost făcută cu mobilul (2mega).

Pot spune că a fost foarte gustoasă cu niște caș proaspăt de oi!

Scurte

2010-04-17T14:37:00.000+03:00

Câteva replici:

Eu: Măi, Radule, dă-o-n-colo, scrii Udrea cu U mare si Europa cu e mic?!
El: Uite! La TVR, CIRC...și nu e politic, e chiar circ!
Vorbind despre bebe (care are acum 4 luni), in timp ce ascultam Gheorghe Zamfir: Îi place naiul, mișcă... îl cultiv... Răspuns: O să iasă păpușoi!
În curtea bisericii: Eu: Preotul termină repede slujba... că are trei morți în capelă și trebuie să le facă și lor slujbă! El: Dar, ce, le face o singură slujbă la toți trei?! Eu: Nuuu, fiecare singur... ce-ar fi: intră în Rai cu grupul! El: le face reducere de grup... și între timp se mai strecoară și unu fără bilet!
La școală, un elev: ...păi noi ne tragem din maimuțe. O colegă profesoară: Da! Numai că unii au uitat să se mai tragă!