Ma mut...ma mut joi, noiembrie 24, 2011

    M-am hotarat sa renunt la blogspot si sa trec pe platforma noua. Asa ca urati-mi bafta si veniti sa-mi vizitati noua casa la: http://urobores.wordpress.com. Si daca tot ma vizitati, treceti-ma si la blogroll... asta numa' daca doriti.
 Da' sa stiti ca inca e in renovare. Deocamdata muncesc la dat cu var fundalul, la raschetat categoriile si la mici lucrari de bricolaj pe ici pe colo, prin partile esentiale.
 Ne vedem si ne citim!

Concurs MiniPrix marți, noiembrie 22, 2011

  Concursul s-a incheiat aseara. Felicitari galatenilor, dar si celorlalti concurenti.

Ce parere aveti de MiniPrix? Stiu ca la noi s-a inchis, dar siteul tot a ramas (si oricum e mai facil sa faci cumparaturile pe net). Blogatu mi-a dat o idee:
Ca tot vine sezonul cumparaturilor (nu mai este de mult doar sezonul sarbatorilor!), va propun o campanie-concurs.

“Locuiesti intr-unul din judetele Olt, Galati, Teleorman, Satu Mare, Buzau, Tulcea, Giurgiu, Ialomita, Harghita, Salaj sau Covasna? Atunci intra pe www.miniprix.ro si voteaza-ti judetul pentru a beneficia in weekend-ul 26-27.11.2011 de o reducere de 20% pentru orice comanda online pe miniPRIX! Oricine poate vota in acest sondaj! 

Lupta este stransa si toata lumea are sansa sa!

Judetele aflate pe locurile 2 si 3  in sondaj isi asigura locul la Caravana Zapezii!

Voteaza si tu!”

Mie imi place asta. 

Bafta tuturor.

Cartofi prajiti si ganduri jucause vineri, noiembrie 18, 2011

    Cand urcam scarile ma gandeam la tine. Urcam scarile zambind ca oamenii stiu sa zambeasca in statii de autobuz fara motiv si fara agresivitate. Un francez care nu era francez, care vorbea araba si care s-a urcat in primul 102. Care mi-a zambit. Si apoi tu cu gandurile tale atat de frumoase, de parca sunt ale mele sau de parca mi-ar veni in intampinare si m-ar saruta inopinant pe ceafa.
    Si iar probleme rezolvate razand si cu spirit sigur ca nimic nu-i imposibil decat imposibilul...sau poate nici el. Nu stiu daca vorbele mari pot fi crezute. Stiu doar ca uneori e nevoie de ele. Mi-e imi era ieri dor (ce-i drept, nu doar ieri). Cartofi prajiti si ceai de tei cu miere si vin rosu la bidon de doi litri. Ciorapi cu degete, colorati nebun si vorbe mari si muuuuuulte. Si planuri. Tristeti neimplinite si nesfarsite.
   Un sarut intr-un alt oras, fuga spontana cu miros de brad, de lemne taiate si oameni cumsecade. Un tu care te-ai transformat atat de tare incat nu ti-a mai ramas decat sarutul ascuns... poate ca nu ai fost niciodata asa cum te-am cunoscut. Poate ca era doar un tu de acolo si de atunci ca sa ramana asa mereu.
 Si tot acolo, dar cu o alta ea, cu un alt dor, de altfel. Lucruri pe care doar tu le intelegi pentru ca doar tu le-ai trait alaturi de mine. Ma trezeai la 12 noaptea ciupindu-ma pentru ca adormeam in timp ce vorbeai. Cautari.
  Cand e liniste imi pot imagina orice. Suprafetele sunt inselatoare. Iar ochii spun mai multe decat gura.

Dimineti de noiembrie duminică, noiembrie 13, 2011

        Stiti ca mie nu-mi place rozul. Dar cum iubesc vara, am facut un compromis si mi-am vopsit unghiile cyclam. Apoi am observat ca unghiile mele se asorteaza cu bobocii craciunitei. Am 3. Trei craciunite pe care le tot mut din loc in loc. Si nu, nu le cad florile. De cand a dat frigul le-am asezat pe pervaz in sufragerie. Stau ascunse dupa o draperie si asteapta. Sau eu astept? Astept sa infloreasca. Una e plina de boboci, alta are abia 2, iar a treia, cea mai batrana, mi-a inflorit prin primavara, dupa vreo 4-5 ani de stat asa, in hibernare. Acum pandesc flori rosii si cert matza ca-si lasa perii albi prin frunzele lor. Deocamdata am doar flori cyclam... ca unghiile mele, cum ziceam.
  Vreau sa ascult muzica si tot ce aud e "Aventurile lui Pigly..." n-am mai vazut atatea desene animate de o groaza de ani. Care e cel mai usor mod sa te intorci in copilarie? Sa privesti fotografii cu picioare asezate stangaci, in sosete colorate sau bocanci, sa alergi cu o pruna decojita dupa un copil care rade si scuipa bucati de biscuite, sa necajesti pisica pufoasa si alba, sa te uiti la desene animate, sa vanezi ninsori si decoratiuni de Craciun, sau sa te impiedici de mormanul de jucarii din mijlocul camerei?! Cred ca cel mai simplu e sa te bucuri de tot.
  In fiecare noiembrie, de la fereastra mea se vede o mare de frunze galbene, ca-n wallpapere-le alea la care spui: oau! Si in fiecare decembrie o mare de alb... tot ca in wallpaper. Si in fiecare iulie o mare de verde... tot ca in... Si sa vezi...ca tot de la o fereastra se vede! Si acum craciunita mea priveste cu ochi cyclam in gradina din fata blocului si se gandeste ca doar florile au voie pe pervaz, nu si pisicile.

Raspunsuri cu R de la refuz sâmbătă, octombrie 29, 2011

     Tot ce tine de starile mele implica la un moment dat un refuz. E mare lucru sa ai puterea sa spui nu. Problema e ca uneori o striga subconstientul. Care este limita? Pana unde tine de sinceritate si unde incepe refuzul de a fi sincer cu tine insuti? Este un fel de travaliu moale in care nimeni nu se simte vinovat.
    De ce nu-mi plac sarbatorile de imprumut? De ce nu scriu cu diacritice? De ce nu sunt constanta? De ce m-am oprit din scris? Pentru ca refuz.
    Refuz sa traiesc lucruri lipsite de substanta pentru mine... pot sa admir, pot sa apreciez, pot sa inteleg. Dar nu pot sa-mi asum o credinta in care nu am radacini, in care amintirile copilariei sunt inexistente si mai ales peste care s-a suprapus un lup economic prea rapace.
    Refuz sa ma incadrez cu totul in reguli. Am nevoie de o exceptie, de exceptia aia care confirma regula.
    Refuz sa ma plictisesc. Poate ca un amestec de masochism si vanatoare de emotii ma fac sa schimb mereu stari, prieteni, distractii, locuri, relaxari, solutii, promisiuni.
   Refuz sa ma complac intr-o literatura de sertar. Ori totul, ori nimic. E un gir pe care mi-l acord eu insami si pe care trebuie sa-l respect. Cum spuneam, si tacerea e un raspuns.
 Poate ca maine voi scrie despre bucurie.