Blog

    Cu fereastra deschisa si cu o spuma de banane cu biscuiti parca vine mai usor primavara. Citeam pe undeva ca femeile au pisici si ca vorbesc despre ele. Ca bloggeritele au pisici. M-am infuriat. Nu-mi place sa fiu catalogata. Stiu ca nu stiu cum s-o spun. Da, am o pisica. Da, mai scriu din cand in cand despre ea. Dar asta nu spune atat de mult despre mine cat cred cei care scriu "bloggeritele au pisici" la modul peiorativ. Daca stau si ma gandesc (da! stiu, e o minune: gandesc!) cateva fete care scriu foooooarte bine au sau si-ar dori o pisica. Si aici nu judec din prisma unui cititor de bloguri, ci din cea a unui licentiat in filologie (da! ma laud, si ce?!). Daca as putea as mai avea urmatoarele animale: un caine, un terariu cu furnici, unu sau doi papagali, o iguana si niste rozatoare (sobolani, hamsteri, porcusori de guineea). Cand voi locui la casa le voi avea. Poate ca alegerea unui animal nu exclude preferinta pentru altele. Deci nu cred ca daca ai pisica scrii prost, dulceag si neimportant.
   Tot rasfoind blogurile m-am oprit asupra catorva culinare. E la moda sa scrii si sa vorbesti despre mancare. Si despre ceai. O intreaga nebunie cu ceaiul asta! Cu cat mai exotic, cu atat mai scump. Stiati ca hibiscusul e de fapt amaratul trandafir japonez?! ala de il au toate bunicile in ghiveci?! Si noi dam 40 de lei pe 100 de grame de ceai verde cu hibiscus cu nume gen " Fountain of youth" sau mai stiu eu ce. Acum nu spun sa nu mai cumparam ceai. Eu sunt o bautoare convinsa, dar m-am cam saturat de forme fara fond. Iar despre mancare, mi-ar placea sa existe si la noi oameni care merg prin restaurante, mananca si apoi scriu recenzii care conteaza in valoarea localului. Da, exista oameni care o fac, dar nu sunt platiti pentru asta, iar valoarea se traduce doar in reclama si clienti castigati/ pierduti. Nu avem restaurante cu stele adevarate sau daca avem ori sunt doar in Bucuresti ori nu stiu eu de ele.
  Apropo de bloguri, m-am cam saturat si de razboiul virtual intre aceeasi si aceeasi oameni. Aceleasi concursuri an de an, in care se formeaza aceleasi bisericute ca in liceu. Mereu cate 3, 4 baieti si una, doua fete se tot lupta pentru titlul "ce blogaras mare sunt"! Pe unii ii citesc, pe altii nu. Dar ceea ce afirma ei in articole este spus de sute de mii de ori in alte articole ale altor sute de mii de blogeri care nu au atat trafic sau publicitate. Eu nu citesc doar bloguri superbe, impresionante, care au ceva de zis, puternice etc. Citesc si oameni care nu scriu mereu corect gramatical, care se vor inteligenti, desi nu sunt, care au doar o pasiune dar si-o exprima cu toata inima, care sunt copii sau adolescenti, care se lupta cu ei si cu lumea. Citesc tot felul de bloguri si nu sunt fanul niciunuia cu precadere. Poti invata ceva de la oricine. Important e sa stii sa te miri, cum a zis cineva mort de mult. Asa ca ar fi bine sa mai dati si altora sansa sa existe si sa nu ramaneti doar la Badea, Arhi, Piticu, Zoso, Visurat etc.... sunt si alti oameni care au ceva de spus.
  Mi-a placut o replica din Mentalistul.Ceva cam asa: "Daca te uiti din exterior, totul se reduce la numere." Ar fi o idee interesanta pentru disertatia mea. Am de studiat textul literar in bloggingul romanesc. Si nu doar textul care este incadrat la literatura de catre autorul sau, ci cam tot fenomenul bloggingului cu transformarea autorului real in personaj. Sunteti sau nu personaje? Aveti sau nu o lume pe care o manuiti ca niste papusari atunci cand deschideti pagina de blog?! Este blogul o lume mai mult creata decat reala? Poate ca totul se reduce la numere.