O luna bolnava

    Saptamana trecuta nu am avut acces la internet. A fost tare ciudat, de parca m-am intors cumva in timp si am vazut cum este sa nu poti sti ce vrei, cand vrei, cum vrei. De fapt am stat internata in spital. Teoretic nu a fost mare lucru... a racit Antonia. Dar practic, nici acum nu m-am refacut. Cam o saptamana am dormit pe scaun, pe bucati de pat, sub un tavan care ningea cu var si mucegai. Asta e Spitalul de Copii. Dar sunt si oameni draguti, care-si dau interesul si iubesc munca, sunt si rasisti care doar pentru ca bolnavul e tigan il trateaza diferit, sunt si razboaie interioare (intre doctori si doctori, asistente si asistente, doctori si asistente  si toate combinatiile posibile) . E greu sa ramai calm in preajma unui bebelus cand ai senzatia ca deodata ai pasit intr-un roman de Kafka. In mare acolo se spunea: afara e diferit! Ma intreb: la noi de ce nu poate fi la fel de diferit? Nu e nevoie doar de bani pentru a se schimba ceva. E nevoie si de educatie. Ok, pentru tavane gaurite e necesar o investitie. Dar cand ea exista si tavanul se repara, de ce ramane totul la fel si nu se schimba in diferit? Poate pentru ca cei care repara isi fac parte la castig? Poate ca nu le pasa sau poate ca pentru ei viitorul e doar maine si nu peste un an, atunci cand si ei s-ar putea sa aiba un copil bolnav internat in spital. Si-ar mai fi si atitudinea doctorilor fata de pacienti si invers. Cand etica se incalca, fiecare crede ca este nedreptatit si fiecare ca el are dreptate. Alte treburi de mantuiala: infirmierele dadeau cu matura si spalau podeaua, ca la nici 3 minute totul sa fie acoperit de var si mucegai din nou. De ce nu le-a dus capul sa ne scoata pentru 5 minute din salon, sa mature tavanul si apoi sa intram iar?! Poate pentru ca le era prea lene?!
  Pe usa de la intrarea in holul etajului trei sta mare un afis cu interzis fumatul si cu informatii despre repercusiuni. Sincer, n-am vazut pacienti fumand acolo. De obicei fumatorii merg la parter, caci acolo exista un automat de cafea si impusca doi iepuri... dar aproape seara de seara s-a simtit miros de tigara. Cine fuma? Pai asistente si infirmiere in bucatarie! Cine are curajul sa le atraga atentia? Nimeni! De ce? Pai sigur n-as dori sa vina apoi la capul patului si sa greseasca injectia!
  Si poate ca ar mai fi, dar mi se invart toate in minte. Sambata am avut un examen oral si cu o noapte inainte nu am dormit.
 M-am saturat sa scriu genul asta de articole... dar nu pot sa ma fac ca nu vad, ca nu exista Galatiul si Romania! Iar vina nu e mereu politica. Uneori mai este si individuala!
 Mai am un examen si termin sesiunea. As vrea ca in vacanta sa merg o zi la Bucuresti. Mai mult nu pot sa lipsesc de langa prunca.
 Si cica vine primavara. Cine o simte?