Despre noi

    De multe ori ne masuram viata in functie de evenimentele anuale. Vorbim, ne purtam, relationam in mare masura  legat de Paste, Craciun, 8 Martie si alte aniversari. Mereu exprimam dorinte, visuri si planuri, nemultumiri si frustrari. Ne limitam la obiceiuri, la cutume pe care nu intotdeauna le acceptam sau ne plac, dar pe care le urmam din inertie. Satisfactiile ni le masuram cu ceasul sau le inlocuim cu altele. Trecem peste emotii, peste tristeti, peste furii fara sa le schimbam.
    Un prieten imi zicea ca daca ar putea calatori in spatiu s-ar simti atat de departe de tot si de toate, atat de superior si degajat de probleme incat acolo ar putea fi fericit. Eu i-am raspuns ca tocmai de asta n-as putea fi fericita. Aceleasi argumente, consecinte antitetice!
   Avem mici bucurii cladite pe banalitati si mari tristeti nascute din nevoia noastra de a fi singuri si unici, din realitatea noastra de oameni neintelesi, din adevarul nostru personal. Iubim, dar nu stim sa ne sacrificam. Facem compromisuri si sacrificii si renuntari, dar nu iubim.
  Suntem ca o pisica alba si pufoasa care priveste printre ochii mijiti soarele de iarna. Ea stie ca este cald. Soarele stie ca e ger.
  De ce ii putem vedea pe altii, dar pe noi nu?! Afirmam ca ne cunoastem, stim ca ne cunoastem. Suntem mandri de asta si suferim in mandria noastra. Dar nu ne vedem. Suntem un soare in spatele unor nori.
  Cat mai este nevoie sa castigam ? Ce anume trebuie sa castigam pentru a fi multumiti. Fugim de pace fara sa stim ca fugim. Sunt prea putini care stiu sa fie sinceri si sa traiasca real. Prea putini care sa stie sa fie oameni in fata unui ceai si o pereche de manusi. Sunt atat de multi care se lupta sa renunte la fantomele trecutului, la iubiri devastatoare, la adevarul propriu si la armele cu glontul pe teava. Nu reusesc, dar uneori nici nu incearca. De ce nu intelegem ca fericirea noastra nu e legata?! Ca uneori nu depinde de fericirea altora, iar uneori da. Ca mandria cea mai rea este ce izvorata din umilinta! De ea nu putem rade, caci ea ne arunca de pe cel mai inalt pisc.
 Cate drumuri deschidem printr-un cuvant? Cate vieti posibile cream printr-o decizie?!
Sssss! Vorbiti in soapta! Pericol de avalansa! Cad oameni.