Cand indiferenta doare

  Stiam ca indiferenta doare mai mult decat ura, dar azi am si experimentat asta. 

 Astazi a fost o zi ca majoritatea. Oboseala, interes, probleme, relaxare, drumuri, plati pe la banca, adolescenti efervescenti etc. Au fost zile in care credeam ca ne revenim, ca tara asta incepe sa se civilizeze, ca vom urma un model superior (din punctul meu de vedere) celui latin... sperante, stiti voi: "sper(i)-mata-dar-speri-degeaba!" Mama spune ca incep sa devin matura! Saraca, ea abia acum a observat! Copilul din mine e adormit de foarte mult timp! Ce rau e cand intelegem prost democratia! Cand intelegem prost liberatatea! Aproape ca devin rasista/egoista si spun: cum, Doamne, cititori de Atac, Clik, Cancan si alte idiotenii asemenea, sa aiba drept de vot? Cum sa aiba drept de vot atatea mii de prosti, imbecili, care nici macar nu inteleg rostul unui vot si ce e aia o Constitutie!!! Cum, de pe mana lor, mai idioata decat capul, sa ajunga sa ne guverneze niste mascarici (gen Adormitei) care sa promoveze libertati si drepturi anapoda? E un cerc din care abia astept sa ies! Drepturile voastre de tampiti! NU LE VREAU!

 Ziceam de indiferenta: azi, o ploada s-a enervat rau! Tipa si ma privea de parca ar fi avut laser in ochi. Am tacut, apoi am vorbit calm si i-am zambit. Prostul, crede ca ai ceva cu el, daca nu-i faci pe plac! Cea mai buna arma e indiferenta! Daca m-as fi enervat, ar fi iesit un circ. As fi avut destule de pierdut, dintre care cel mai important lucru ar fi fost energia... apoi as mai fi facut si riduri (uneori si ironia merge, dar e mic copil pe langa indiferenta! unii sunt prea prosti sa inteleaga ironia!). Zambeam din doua motive: 

1. Ce prostie sa crezi ca unui om care nu te cunoaste, care nu are de-a face cu tine decat profesional, ii pasa de tine! Oi fi eu "buna crestina", dar nu-mi pierd timp si energie pentru oameni stersi, nesemnificativi! Cu atat mai mult nu as putea uri pe cineva aflat in postura asta. Pentru ura trebuie sa investesti multe, iar eu sunt zgarcita, nu vreau sa investesc nimic! :D

2.   Ce interesant/bine te poti simti cand NU te enervezi! Cand omul din fata ta explodeaza, face crize de isterie, plange etc., iar tu nu te implici! Cat de mult pot scadea in ochii mei oamenii care tin cu tot dinadinsul sa fie "bagati in seama"/!... si daca nu-mi pasa, ce-ai sa faci?

 Timpul erodeaza tot... lucrurile se vor calma ca suprafata unui lac (uneori, in adancuri raman destule pericole, destule cioate). Eu nu sunt o fire razbunatoare si mai mult decat atat STIU ca sunt indiferenta la multe. Imi place sa fiu asa. Multi, foarte multi, nu inteleg indiferenta mea, nu ma inteleg. Iau lucrurile asa cum le primesc. Accept evenimentele asa cum le traiesc, iar daca pot schimba ceva, o fac, daca nu, nu-mi pasa! Nu raspund la rautati sau la atacuri. Am invatat pe pielea mea ca pot sa fiu mult mai fericita daca nu raspund cu rau, raului. Nu sunt invidioasa si cu atat mai mult nu stiu sa urasc! Nu am urat niciodata pe nimeni! Dar nici nu ma afecteaza invidia altora sau ura lor. Indiferenta mea nu e de suprafata. Este interioara. Mi-o asum. Stiu sa ma implic in ce ma pasioneaza, iar oamenii imi intra foarte usor pe sub piele. Ma indragostesc usor de oameni (nu ma refer la iubirea erotica). Iert, dar nu uit! Nu ma razbun, dar NU uit! Incerc (si reusesc) sa nu judec.

 Stiu doar ca traind asa obtin ce-mi doresc, iar ca altii, se impiedica de sentimente sau atitudini, judecand gresit lucrurile, si raman astfel pe loc. Mie-mi place sa inaintez, sa urc. Iar "betele mele norvegiene" sunt INDIFERENTA!