Fara cuvinte miercuri, iulie 27, 2011

Eu nu ascult Mafia, dar imi place Loredana. Ultima piesa scoasa este foarte misto:

Leapsa-Top 10 Filme luni, iulie 11, 2011

     Acum ceva timp in urma, Sunetu' a scris un articol despre filme. Era o leapsa pe care mi-am promis ca o voi prelua si eu. Asa ca, sa purcedem, zic:
  Mie-mi plac filmele... imi plac rau de tot. Pana acum vreun an, doi nu mi se parea nimic ciudat la trebusoara asta. Dar uite ca pana si a fi "filmofil" a devenit desuet. Pentru ca mai nou am aflat ca tinerii se cam plictisesc la filme. Ca le-o fi lene sa citeasca subtitrarea, ca nu pricep o iota de engleza sau ca nu reusesc sa fie atenti mai mult de 10 minute ( aviz celor cu ADHD), habar nu am. Trist este ca din ce in ce mai multi renunta la a mai vedea filme de lung metraj.
  Greu, prea greu sa fac un top. Asa ca ma scuzati daca am omis vreo capodopera ( pe care daca am vazut-o acest fapt a fost prea demult si pe canicula asta chiar e greu sa ma concentrez la sutele de filme bune). Cred ca cea mai buna metoda e sa fac un fel de joc psihologic. Voi scrie doar despre filmele pe care mi le amintesc pe loc, desigur cu precizarea ca le voi alege doar pe cele care m-au marcat. Ordinea este aleatorie.

1. Fight Club. Mi-e ciuda ca nu am citit romanul, dar timpul nu e tarziu inca. De ce? Pentru idee, pentru scenariu, pentru regie, pentru coloana sonora si nu in ultimul rand pentru Brad Pitt si restul actorilor. Filmul asta nu menajeaza, nu romanteaza si nu idealizeaza nimic. Nu te face sa te simti bine, nu-ti gadila orgoliul. Doar iti arata viata si te pune sa gandesti. Nu-i un film despre bataie. E unul despre oameni. E un must see.
2. La Vita e bella. Incep sa devin cliseica. Scriu despre un film care te face sa razi, sa plangi si iar sa razi. Te face sa te indragostesti de el. Povestea clasica a evreului trecut prin Holocaust devine capodopera cinematografica datorita interpretarii lui Roberto Benigni, dar si a umorului in genul lui C. Chaplin.
3. Orice cu si de Tim Burton!( Mireasa moarta, Beetlejuice, Edward Maini-de-foarfece, Cosmar de Craciun etc.) Dar cum nu pot sa le aleg pe toate si cum n-as vrea sa ocup mai mult de un loc in top, voi spune: Sweeney Todd, barbierul diabolic din Fleet Street. Il iubesc pe Johnny Depp si jocul sau intr-un thriller musical este memorabila. Ce-as putea dori mai mult?! Depp, thriller, poveste gotica! O lume pasionala. Si pentru a ramane in alcelasi domeniu, urmatorul film este
4. Fantoma de la Opera. Pentru Gerard Butler, pentru coloana sonora (de care te poti indragosti), pentru costume, pentru poveste, pentru OPERA! Este unul din filmele la care as putea plange de fiecare data cand l-as vedea (si sincer, l-as putea vedea de multe ori).
5. Sarind putin in alt registru, sa aleg, zic, Trenul Vietii. Un film regizat de Radu Mihaileanu, in stilul lui Kusturica. L-am vazut din intamplare, fara sa-mi fi propus, dar mi-a ramas in memorie ca etalon. Mergand pe arhetipul nebunului-intelept, filmul prezinta povestea unui grup de evrei care vor sa se salveze de pericolul nazist. Desigur, salvarea vine prin ideea nebunului, care propune ca tot satul sa plece spre ''taramul fagaduintei'' intr-un tren fals, de deportati. Pe drum se intalnesc cu tiganii care avusesera aceeasi idee, venita bineinteles de la nebunul lor. Ramanand in acelasi tip de umor, urmatorul film este
6. Pisica alba, pisica neagra.  Imi plac comediile, dar si mai mult imi plac comediile negre. Ce doriti mai mult decat tigani si incurcaturi si nebunie? Nu cred ca e cineva care sa fi vazut filmul si sa fi uitat scena in care porcul mananca un trabant! Sau a tiganilor care canta cocotati in pom sau a... dar mai bine vedeti filmul, ca merita!
7. Jeux d'enfant/ Love me if you dare. Prefer titlul in franceza. Un film despre iubire si limitele ei. Despre iubire, pasiune, obsesie, nebunie. Despre viata si moarte, cu haz si fara haz, gelozie si liberate, incredere si posesivitate. Cat curaj trebuie sa ai sa infrunti iubirea in numele vietii si al mortii?! Doi copii si-un carusel. O singura regula: ai caruselul, poti provoca. Doi oameni care au nevoie de o viata intreaga pentru a spune: te iubesc mai mult decat propria-mi viata.
8. Matrix. Imi plac filmele SF si mai ales cele care nu merg doar pe ideea unor extraterestri sau a unor lupte intre roboti din viitor. Imi plac filmele inteligente care te lasa cu intrebari. Matrix e unul din ele. De la efecte scenice, la simboluri si interpretarile lor universale, de la coloana sonora si costume, la jocul actorilor, totul merita sa vezi acest film la cinema. Nu stiu cum ar fi 3D. Dar lasand efectele deoparte, ideea din spatele filmului este revolutionara. Da, stiu, e o reinterpretare a multor mituri si simboluri de mult fumate. Dar nu simbolul in sine conteaza, ci efectul sau, modul in care cei doi frati au reusit sa-l readuca in mintea bublicului amator de filosofii existentiale. Cine suntem si in ce lume traim ? O intrebare pusa anterior si de Etajul 13. In fine, Matrix, cu toate trei partile, merita sa intre intr-un top ten al filmelor secolului.
9. Dintre toate filmele cu Robin Williams (actorul meu preferat), nu stiu daca sa aleg Mrs. Doubtfire, Dead Poets Society sau orice altceva. Raman totusi la o comedie savuroasa care te tine intr-un zambet pana la final: The Birdcage. Recomandabil celor care nu sunt homofobi, caci cuplul principal e unul de homosexuali. Este un film care spune ceva, striga ceva societatii. Cu o ironie fina si o delicatete lucida, povestea te capteaza si te face sa intelegi ca si dramele personale se pot rezolva cu putina rabdare, putin umor si mai multa minte.
10. Ultimul, cu parere de rau ca nu e un top 100, este Pasarile. Un clasic de Hitchcock. Din nou afirm ca as alege orice film al lui. Numai ca sunt doar 10 numere. Nu ma hotaram daca sa aleg un horror clasic sau unul modern (de genul The Ring). Am ramas totusi la o forma mai artistica a genului. Ce mai pot adauga la Pasarile? De ce au atacat? De ce s-au retras? Care este legatura intre ele si oamenii atacati? Toate astea nu conteaza. E importanta senzatia transmisa. Emotia, frica, intrebarea. 

    In final, de orice gen ar fi un film, pentru mine este bun daca in timp ce-ti provoaca emotie te face sa si gandesti. Mai exact te determina sa-ti pui intrebari. Raspunsurile s-ar putea sa legasesti in alte filme sau carti sau chiar in viata.

 Leapsa merge la Radu si la mai cine doreste. Liz, daca ai timp, chiar as fi curioasa sa vad ce filme iti plac. Stii ce? Tot am zis eu ca vreau sa iesim la un ceai/cafea. As fi incantata sa vii intr-o zi la mine sa vedem un film. Ce zici? 

Prin Apusenii estici luni, iulie 04, 2011

     Dupa cum spuneam, ieri am plecat intr-o mini-excursie. Am ales sa facem un traseu de vreo 20 Km, din Luncavita in Greci. Am ajuns pe la 8 si ceva in sat si de acolo a inceput aventura. Localnicii ne-au intampinat cu doua atitudini la intrebarea : Pe unde mergem spre satul Greci (traseu, turisti, bla bla bla)?
   Una a fost: Nu stiu, nu stiu, nu stiu eu d'astea! 
   Iar cealalta, foarte binevoitoare: stati ca va arat eu! Uite, luati-o pe acolo, pe acolo, prin vale! Ati inteles?! Prin vale. Ati inteles, drumul e prin vale. Da' sa nu-mi calcati graul, ca e graul meu. Deci drumul e prin vale, pe langa grau, ati inteles?!
   Asa ca am luat-o prin vale, pe langa grau, spre padure. Locurile arata cam asa:

  Pana la padure, desi parea aproape, a durat ceva timp. In schimb ne-am delectat pe drum cu o liniste deplina. Nu tu un gratar, nu tu o manea, nu tu o injuratura politica. Doar niste capre, niste caini, doi gospodari care taiau porcul in mijlocul verii ( cand l-am intalnit pe primul am zis ca o avea omul vreo nunta, dar la al doilea deja am zis ca astia or fi in emisfera sudica si nu stim noi) si pe ici pe colo tot felul de pasari. Cel mai tare m-am speriat de o prepelita care a sarit la vreun metru dintr-un boschet de buruieni virgine. Aaaa... si am mai vazut si-un urechiat de la care au pornit tot felul de fantezii cu el pe post de personaj principal alaturi de un gratar si niste sare. 

  In fine, am ajuns la padure, asa ca voiosi nevoie mare am pornit pe prima carare gasita. Frumos peisaj! La un moment dat dam de masina de inghetata ( sau cel putin asa parea din departare) care de fapt era o stuparie. Pentru ca am salutat civilizat ne-am facut si cu cate o bucata de fagure proaspat, pe gratis. Numai ca  drumul pe care il alesesm nu era traseul, ci cararea catre "casuta padurarului" asa cum am aflat de la prisacar. Lasand casuta in pace, pe lup, pe padurar pe bunicuta si pe toate celelalte, am plecat in sfarsit catre adevaratul traseu ( cica era marcat cu triunghi albastru). Si ca orice romani veritabili am inceput cu o pauza de masa sub un stejar. Imi pare rau ca nu am facut mai multe poze, dar am avut probleme cu bateria aparatului. 

   Prima parte din drum a fost superba. Pana a inceput sa ploua.

  Nu stiu daca de la ploaie sau nu, dar in padure mirosea a flori, a miere de albine si a tei. Panta era abrupta, padurea deasa si lumina fluorescenta. Lipseau doar brazii. Si inca ceva: triunghiul albastru. 

  Ideea e ca am strabatut masivul fara sa urmam vreun traseu anume, caci nimic nu era marcat, dadeam mereu de tot felul de raspantii (unele dintre ele erau fara nicio logica, deoarece cam la 10-20 metri cele doua carari se uneau la loc) si incercam sa ghicim pe unde sa mergem astfel incat sa ajungem totusi in Greci si sa nu ne ratacim. Ideea era sa nu ajungem la greci!

  O buna bucata de timp, desi ploua totul a fost ok. Dar am ajuns pe versantul sudic, unde copacii sunt mai rari. Am iesit din padure admirand peisaje virgine, dar si ploaia torentiala. Ce pelerine de ploaie, ce bocanci?! Cativa km de mers prin ploaie, in camp deschis ne-a facut ciuciulete. Ultima parte de drum nici macar nu mai simteam ploaia din cauza frigului... 

  In sfarsit am ajuns in sat ( coborand nu prin Dealul cu Drum sau pe la Vf. Tutuiatu), putin mai la sud de traseul ales. Cum am ajuns am vazut pe fiecare stalp notate semnele traseelor care porneau de acolo. 

 Logic, prin padure nu e nevoie sa fie notat si verificat traseul ( caci pe drum am mai dat de semne, dar puse total anapoda... de genul pe drum drept, cam la 5 m, iar la rascruce niciunul), dar in sat este foarte necesar... doamne fereste sa te ratacesti cumva pe ulita principala!

  Inghetati, uzi si plini de noroi am baut o ciocolata calda in prima carciuma si am plecat spre Galati.

 Nu stiu exact cand, dar in cel mai scurt timp ( poate chiar saptamana asta), in prima zi cu vreme buna o sa ne intoarcem sa facem traseul cum trebuie. De data asta plecam din Greci si mergem spre Luncavita.

  Cat a costat? Pai 1,5 lei bacul ( 3 lei dus -intors), 9 lei I. C Bratianu- Luncavita si 10 lei Greci- I. C. Bratianu. Plus mancare ...pana in 50 de lei de persoana cu totul. 

Eu zic ca merita.

Seriale ma'sa! vineri, martie 25, 2011

  
     In ultimul timp au aparut niste seriale facute de niste baieti foarte destepti. Inregistrate pe youtube, 220 sau pe pagini personale, ele strang sute de mii de vizualizari si creeaza adevarate comunitati in care fanii, mai cu umor sau mai fara, se simt ca la mama acasa. Posibil misogin, rasist sau vulgar, umorul lor este acceptat si apreciat (me too, me too!). De ce?! Pentru ca este inteligent, fara rea-vointa si nu se ia in serios prea mult.
   Despre cine vorbesc? Pai despre Fredo &Pidjin, RObotzi, O lume nebuna, sau chiar Pisicile spun lucruri trasnite (ultimul nu e chiar un serial, dar eu il recomand).
   Eu le urmaresc, voi le urmariti, o lume intreaga o face. Si ce e frumos, e ca oamenii care le creeaza sunt romani.
  Voi mai cunoasteti si altele de genul?

Isler miercuri, martie 23, 2011

                                                                           

  

  Azi am facut Isler. De fapt, acum ceva timp am cumparat de la Chip si Dale niste fursecuri delicioase la care am ramas cu gandul. Se numeau Isler. Asa ca am cautat reteta si m-am pus pe treaba. Pe net se gasesc mai multe pagini, dar eu o recomand pe asta!

    Am ales cantitatile pentru 25 de bucati:

• Pentru „biscuiţi”:
  250 g zahăr pudră
  500 g unt
  700 g făină
  250 g nuci zdrobite
  
  
  
  
  Eu am ales totusi sa folosesc un pachet de unt de 200 g si am completat cu untura de porc (aluatul nu miroase foarte bine, dar dupa coacere e fantastic!)
  Pentru umplutura: un borcan de gem de coacaze.
  Iar pentru glazura am ales o cutie de finetti peste care am presurat cateva bucatele de migdale.
  
  
  In concluzie eu spun ca merita sa pierdeti putin timp in bucatarie pentru a gusta ceva atat de gustos.

Astia cu IQ-ul mare, luati de rezolvati aici! sâmbătă, martie 19, 2011

 Am gasit intamplator un exercitiu interesant pe blogul lui Florea Cristian. O sa incarc si eu fisierul.

• Dacă 2 + 3 = 10, 7 + 2 = 63, 6 + 5 = 66 şi 8 + 4 = 96, atunci cu cât este egal 9 + 7?
  Rezultatul de la 9 + 7 îţi va deschide fişierul acesta.

  
  

  
  

  P. S. : Eu nu mi-am trecut numele in fisier caci am incercat sa editez HTML...din fericire mi-a reusit minunea (caci nu am lucrat niciodata asa si am incercat sa scriu niste comenzi care mi s-au parut logice, dar care au inscris de fapt fisierul original de pe blogul lui Cristian), dar din pacate nu stiu cum sa incarc ceva din propriul calculator. Oricum vedeti si voi in cate secunde reusiti sa-l rezolvati.

Take, Ianke si Cadir vineri, martie 18, 2011

    Am fost alaltaieri la piesa asta clasica. 60 de lei biletul, dar a meritat! Intr-adevar, vedeta spectacolului a fost Ioan Gyuri Pascu, dar personal am preferat interpretarea lui Niculae Urs...SUPERBA!
   Nu stiu ce sa apreciez mai mult: regizorul Doru Ana sau actorul Doru Ana...cred ca regizorul. Mi-era un pic teama de vreo punere in scena post-moderna, dar in sala m-am intalnit cu o poveste pe cat de clasica pe atat de fermecatoare. Finuta a fost si trimiterea politica la ministrul ala...mic. Totul cu gust si bun-simt.
  Ioana Ancea a jucat memorabil in rol secundar, o baba Safta care incununeaza toate babele safte care au existat vreodata.
 Daca ar fi sa gasesc un minus spectacolului, spun ca nu m-a convins Maria Junghietu. Nu am simtit-o pe Ana...a fost mai mult omul real decat personajul. Si asta a provocat piesei iesiri din poveste. Dar insumand, hohotele au continuat si dupa incheiere, cand, la aplauze, Niculae Urs a revenit pentru cateva secunde in rolul evreului.
  Imi mai pare rau de un lucru: biletele fiind atat de scumpe, in sala, media de varsta era 40-50 de ani, iar in parcare prea multe masini de fite. Intr-un fel s-a simtit snobismul. Si e pacat ca la o piesa ce spune un adevar atat de franc (iubirea invinge orice complex, religie si tabu) sa nu poata accede decat o minoritate reprezentata prin ban.

Pe la Bucuresti sâmbătă, martie 05, 2011

  Am fost vreo 3 zile in capitala. Nu am vizitat tot ce mi-am propus (ma asteptam la asta tinand cont ca 2 zile din trei au fost luni si marti, in care muzeele nu prea au activitate).
   Frig. Frig si soare, dar frig. Mult ceai cu menta de oriunde: hanul din Muzeul satului, Starbucks (la care am vazut o cana superba!), un local oarecare si mai ales o cupa de ceva cu caramel de la KFC (care bautura continea gheata, era delicioasa, dar total nepotrivita pentru ultima zi de iarna).
  Credeam ca Muzeul Taranului Roman nu merita vazut dupa ce ai vizitat deja Muzeul satului. MERITA! Nu spun mai multe, intrati pe site!
  Am prins si targul de Martisor cu tot felul de artizanale superbe, am ajuns si in Mall, chiar fara sa stiu, am vazut si un film. Intrasem in Mobexpert sa cautam niste canapele, asa ca am zis sa nu iesim direct in parcare, ci sa continuam prin interior...numai ca era interiorul Mall-ului Baneasa. Ne-am prins cam tarziu ! Ceea ce nu e chiar asa rau, ca m-am distrat.
 Sa nu vedeti filmul Drive Angry! Sau daca sunteti masochisti macar vedeti-l in grup, ca sa puteti face comentarii. E cel mai prost film vazut vreodata...ori macar in top 5. Noi am vrut ceva 3D si in loc sa alegem Gnomeo and Julitet am zis ca mai bine mergem la un film cu Nicolas Cage. Rau am facut... e varza!

  Fost, vazut, placut, intors acasa. V-am mai spus ca mie imi place Bucurestiul? Stiu, sunt o ciudata, dar imi place. Fiecare cu piticii lui.

Azi vreau vineri, februarie 25, 2011

 Am preluat titlul articolului dupa un site pe care il urmaresc. De acolo am ajuns aici. Apropo de ce ziceam in articolul trecut, chiar mi-as dori un terariu cu furnici. Asta chiar pare interesant:

      El costa 31,95 $ si transportul pana in Romania mai costa vreo 29,05 $. Cu totul nu cred ca este excesiv de scump. Face cam cat un acvariu la noi.... aaa...da, si un acvariu imi doresc. Daca ar fi dupa mine as locui la zoo! dar nu in cusca maimutelor !
  Tot azi mai vreau sa vina repede-repede duminica. Si asta pentru ca plec pentru 3 zile la Bucuresti. Un fel de city-break. Am in plan Muzeul Satului, Muzeul hartilor, Gradina Botanica, poate Muzeul de Arta si cel de Istorie, Curtea Veche, si cred c-ar mai intra si-un film. Asta in mare. Si totul a pornit de fapt de la obsesia mea de a revizita Muzeul Satului. De vreun an  tot spun ca vreau sa-l mai vad o data si-l bat la cap pe Radu.
 Daca tot nu vine primavara, macar sa am impresia ca a venit!

Blog miercuri, februarie 23, 2011

    Cu fereastra deschisa si cu o spuma de banane cu biscuiti parca vine mai usor primavara. Citeam pe undeva ca femeile au pisici si ca vorbesc despre ele. Ca bloggeritele au pisici. M-am infuriat. Nu-mi place sa fiu catalogata. Stiu ca nu stiu cum s-o spun. Da, am o pisica. Da, mai scriu din cand in cand despre ea. Dar asta nu spune atat de mult despre mine cat cred cei care scriu "bloggeritele au pisici" la modul peiorativ. Daca stau si ma gandesc (da! stiu, e o minune: gandesc!) cateva fete care scriu foooooarte bine au sau si-ar dori o pisica. Si aici nu judec din prisma unui cititor de bloguri, ci din cea a unui licentiat in filologie (da! ma laud, si ce?!). Daca as putea as mai avea urmatoarele animale: un caine, un terariu cu furnici, unu sau doi papagali, o iguana si niste rozatoare (sobolani, hamsteri, porcusori de guineea). Cand voi locui la casa le voi avea. Poate ca alegerea unui animal nu exclude preferinta pentru altele. Deci nu cred ca daca ai pisica scrii prost, dulceag si neimportant.
   Tot rasfoind blogurile m-am oprit asupra catorva culinare. E la moda sa scrii si sa vorbesti despre mancare. Si despre ceai. O intreaga nebunie cu ceaiul asta! Cu cat mai exotic, cu atat mai scump. Stiati ca hibiscusul e de fapt amaratul trandafir japonez?! ala de il au toate bunicile in ghiveci?! Si noi dam 40 de lei pe 100 de grame de ceai verde cu hibiscus cu nume gen " Fountain of youth" sau mai stiu eu ce. Acum nu spun sa nu mai cumparam ceai. Eu sunt o bautoare convinsa, dar m-am cam saturat de forme fara fond. Iar despre mancare, mi-ar placea sa existe si la noi oameni care merg prin restaurante, mananca si apoi scriu recenzii care conteaza in valoarea localului. Da, exista oameni care o fac, dar nu sunt platiti pentru asta, iar valoarea se traduce doar in reclama si clienti castigati/ pierduti. Nu avem restaurante cu stele adevarate sau daca avem ori sunt doar in Bucuresti ori nu stiu eu de ele.
  Apropo de bloguri, m-am cam saturat si de razboiul virtual intre aceeasi si aceeasi oameni. Aceleasi concursuri an de an, in care se formeaza aceleasi bisericute ca in liceu. Mereu cate 3, 4 baieti si una, doua fete se tot lupta pentru titlul "ce blogaras mare sunt"! Pe unii ii citesc, pe altii nu. Dar ceea ce afirma ei in articole este spus de sute de mii de ori in alte articole ale altor sute de mii de blogeri care nu au atat trafic sau publicitate. Eu nu citesc doar bloguri superbe, impresionante, care au ceva de zis, puternice etc. Citesc si oameni care nu scriu mereu corect gramatical, care se vor inteligenti, desi nu sunt, care au doar o pasiune dar si-o exprima cu toata inima, care sunt copii sau adolescenti, care se lupta cu ei si cu lumea. Citesc tot felul de bloguri si nu sunt fanul niciunuia cu precadere. Poti invata ceva de la oricine. Important e sa stii sa te miri, cum a zis cineva mort de mult. Asa ca ar fi bine sa mai dati si altora sansa sa existe si sa nu ramaneti doar la Badea, Arhi, Piticu, Zoso, Visurat etc.... sunt si alti oameni care au ceva de spus.
  Mi-a placut o replica din Mentalistul.Ceva cam asa: "Daca te uiti din exterior, totul se reduce la numere." Ar fi o idee interesanta pentru disertatia mea. Am de studiat textul literar in bloggingul romanesc. Si nu doar textul care este incadrat la literatura de catre autorul sau, ci cam tot fenomenul bloggingului cu transformarea autorului real in personaj. Sunteti sau nu personaje? Aveti sau nu o lume pe care o manuiti ca niste papusari atunci cand deschideti pagina de blog?! Este blogul o lume mai mult creata decat reala? Poate ca totul se reduce la numere.

Va plac povestile? joi, ianuarie 13, 2011

   Nu stiu cui nu-i plac. Dar mie imi place si sa le scriu, nu doar sa le citesc. Si daca tot am gasit concursul asta, am zis sa particip. Dar am nevoie de voturi. Muuuuuuuuuuuult de tot! Chiar daca nu castig nimic, fetita mea tot castiga o poveste doar pentru ea... scrisa de mine. Totusi chiar imi doresc sa castig.
 Daca vreti, incercati si voi sa scrieti una, dar dati-mi si mie un vot!

Ma intorc la sport luni, ianuarie 10, 2011

    De cand ma stiu mi-a placut sportul. Slaba nu am fost niciodata, iar sport de performanta, desi am incercat, nu am putut sa fac niciunul. Nu e de mine asta, dar nici statul pe canapea nu este. Mereu am iubit sa ma misc.
  Numai ca de cativa ani am imbatranit... am lasat-o moale de tot cu sportul... pana cand nu am mai facut nimic. Doar am stat. Cat am fost insarcinata am pus doar 11 kg. Dupa nastere am slabit destul de mult (13kg...nu ma asteptam, ce-i drept) asa ca lucrurile mergeau bine. Dar deodata am inceput sa pun si sa pun si sa pun si sa pun si sa.... aoleooo... spre ce ma indrept? Nu sunt inca obeza, dar nici nu am de gand sa fiu. As fi vrut sa alerg. Dar e iarna si nu am cum, iar la sala nu ma pot duce ca Antonia ma tine in lesa! Asa ca m-am apucat de pilates. Logic, pe youtube, gasesti ce vrei. Mie mi-a placut asta:


 si asta:


 Oricum am de gand sa incerc toate clipurile tipei.
O sa va anunt cand ajung la 50 kg... bine, hai 54 maxim. Dar mai mult de atat nu concep. O sa-mi fie cam greu cu dieta... ca n-am de gand sa o tin. Alaptez si nu vreau sa o privez pe prunca de vreun aliment.
 Cam asta e. Acum sa vad ce-o sa iasa.

Traditie proprie de Craciun si un premiu fara concurs sâmbătă, decembrie 18, 2010

 In fiecare iarna, in decembrie ma apuca pictatul... in uleiuri. Nu stiu de ce, dar inainte de Craciun intotdeauna am chef de asta. Si lucrurile stau cam asa: ma apuc, pictez, ma enervez ca nu-mi iese, imi place, nu-mi place, iar imi place...termin lucrarea. Ma uit la ea. O trec din camera in camera. Nu-s multumita. Mi se pare ca e slaba... foarte slaba. Apoi imi place din nou. Si iar ma uit si ma supar...e nereusita. Totusi, in final ajung sa o accept. Tin la ea (adica la el, ca e "tablou"). Cam asta am lucrat pana acum:

   Si cum ziceam, cel mai mult ma incanta in perioada asta cadourile. Si sa dau si sa primesc. 

Stiti, de obicei, premiile se ofera in urma unui concurs. Eu am de doua zile o idee nastrusnica. Vreau sa dau un  "premiu" fara niciun concurs. Adica mai exact vreau sa-i dau un premiu lu' Sunetu'. Asta pentru ca blogul ei m-a inspirat in alegerea temei de disertatie. Asa ca primeste de la mine "premiul special de Craciun", ceva ce sigur ii va placea, chiar daca are, chiar daca nu... si anume o:

Sper sa-ti placa. Si poate ca ideea asta va merge mai departe si vei oferi si tu ceva simbolic altcuiva... ce zici?

P.S.: recitind articolul cred ca se intelege ca ofer ca premiu o imagine!nuuuu...chiar am sa-ti dau o matrioska reala. Numai ca nu stiu cum sa ne gasim sa ti-o dau...tinand cont ca locuim in Galati, nu cred ca e nevoie sa o trimit prin posta.

Am descoperit apa calda vineri, decembrie 17, 2010

Stiti programul Google Earth? Desigur. Eu mai calatoresc din cand in cand pana la vreo insula pustie inconjurata de cea mai albastra apa sau caut stele dinafara galaxiei... dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.
  Tocmai am gasit ceva tare de tot. Intrati aici ! Pentru cei care invata anatomie, dar si pentru restul lumii profane,  e o adevarata placere sa inveti asa! Ma gandesc: daca exista asta pe cand eram eu in liceu, era mult mai usoara anatomia.
Puteti folosi programul doar cu anumite browsere. Eu folosesc Google Chrome Canary.

Imperiile vineri, decembrie 17, 2010

O alta harta:

Dezvoltarea religiilor in 90 de secunde joi, decembrie 16, 2010

Simplu si interesant:



Mai multe gasiti aici!

Cat de norocos poate fi un om? Nescafe si Joe luni, noiembrie 22, 2010

    Scriam acum ceva timp de concursul de la Joe care imi mirosea mie a fi corupt. Numai ca putreziciunea nu se opreste aici. Azi dimineata, incarcand un cod de pe un pahar de Nescafe pe site-ul de concurs, m-am gandit sa citesc si lista castigatorilor de pana acum (la celalalt concurs Nescafe). Printre cei care au castigat 1000 de euro se afla si Roth Toma. Mi-am amintit ca era castigator si la Joe, caci e un nume usor de retinut.
   Ma intreb acum: cat de norocos poti sa fii sa castigi la doua concursuri, unul dupa altul, atatea sute de euro (mai ales ca in concurs erau si alte premii, in obiecte)?
 Puneti pariu ca la finalul concursului cu paharul argintiu domnul Roth se va regasi printre castigatori?!

Pisica lu' Simon...sau Simona, mai exact sâmbătă, noiembrie 20, 2010

    Urmaresc de ceva timp pe youtube un serial numit Simon's Cat. Are doar 10 clipuri, dar toate sunt superbe.  Cum Cocaina mea nu se dezice de neamul pisicesc si cum pe stapanul pisicii il cheama Simon (ca pe mine, numa' la masculin!), sustin ca suntem colegi de suferinta. Asa ca va servesc mai jos o mostra de comportament pisicesc:

 Cunoaste cineva vreo pisica altfel? Vreuna care sa nu adere la snatoasele principii de viata pisicesti? ...ca eu nu cunosc.

Promo Neuronu vineri, noiembrie 19, 2010

     Urmaresc de ceva timp blogul lui Neuronu. E un tip haios care tocmai ne-a rugat sa dam sfara-n tara...Cum blogul lui e unul din cele mai interesante pe care le urmaresc, ii fac hatarul:

Concurs foto luni, septembrie 13, 2010

      Am descoperit un concurs de fotografie foarte interesant. Cine vrea sa ma voteze sau sa participe, aveti aici adresa! Cautati la userul docica. Am 5 fotografii in concurs (2 din Norvegia, 2 din Franta si una din Austria).