piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse
A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, ianuarie 28, 2009

Renuntare sau destin?

   Ce se intampla cand realizezi ca una din pasiunile tale e pe cale sa dea ortu' popii?... cand ce credeai ca-ti place enorm devine mai putin important, mai sters, mai banal? Uneori ma intreb daca nu ma autosugestionez. Sau poate ca autosugestia a fost la inceput, iar acum adevaratele senzatii isi fac loc si vad realitatea mai crud decat mi-o imaginam?! Pe romaneste? Am inceput sa am senzatia ca meseria mea nu ma mai satisface! Ca a educa generatii de copii/ adolescenti si a lupta cu ei pentru a le crea o farama de cultura nu imi mai provoaca satisfactii. Si ma intreb acum: faptul ca voi pleca ma determina sa simt asa? e un fel de zid de aparare construit de subconstientul meu pentru a contracara dezamagirea viitoare determinata de renuntarea la invatamant?! sau poate ca acum multi ani mi-am impus cumva sa-mi placa ceea ce fac pentru ca in momentul acela nu aveam alta optiune? 

  Primul lucru la care am renuntat a fost Liceul de arta... am renuntatsa dau examen (din motive subiective), desi daca luptam indeajuns puteam sa-l urmez. A doua renuntare a fost facultatea de psihologie. Cu toate ca daca as fi avut mintea de acum, as fi ales sa risc si sa plec la Bucuresti si sa ma intretin singura, numai sa-mi indeplinesc visul. Asa a fost sa fie... sau eu nu am avut destul curaj si am ramas in urma?  

  Nu neg ca pot oricand sa studiez ce-mi doresc. Nu e greu, dar eu nu ma refer la ce pot face de acum incolo, ci la ce s-a intamplat in trecut.

   Nu am pierdut orice placere sau satisfactie, dar cu siguranta intensitatea a scazut cu mult. Uneori nu-mi mai pasa de ei (elevii mei) si nici de faptul ca ii pot modela. Sunt egoista? Poate ca da. Totusi comportamentul meu e constant, caci deontologia a ramas aceeasi. 

  .......................... recitesc ce am scris si mi se pare sec............................ spun: nu mai am chef sa fac ce fac acum! m-am plictisit! sunt schimbatoare si nu prea ma intereseaza ce cred altii despre o cariera... eu sunt omul care prefera sa faca mai multe, nu doar un singur lucru! am chef sa incerc altceva..... suna mai natural si mai uman...

........................... discutam mai devreme cu cineva despre homosexualitate. si spuneam ca sunt foarte multi ani de cand simt doua lucruri opuse pe care le accept deopotriva. e absurd. si ma chinuie faptul acesta. eu impac viziunea crestina contrara homosexualitatii cu acceptarea ei. in sensul in care eu chiar cred ca religia mea e corecta cand afirma ca homosexualitatea e un pacat, ca nu ar trebui sa existe, dar in aceeasi masura accept homosexualii, chiar am prieteni asa si nu mi-e nici jena de asta...chiar tin la ei. 

  ................... ce articol anost! cred ca si eu m-as plictisi citindu-l.... 

3 comentarii:

sunetul-mai-tare spunea...

Şi eu am renuntat la liceul de arta, mi-am gasit un alt drum în dimineaţa examenului...dar..cum ai spus..poate asa a fost sa fie..

sunetul-mai-tare spunea...

aaa..
acu m-am prins.."renunţarea la învăţământ"??? :(

Docica spunea...

daaa...:)...cred ca dupa 7 ani de invatamant voi porni pe alt drum. inca nu stiu sigur. voi afla ce voi face la toamna. oricum s-ar putea sa revin in sistem, dar nu in romania.

 

ZED