...am zis eu ca sunt o norocoasa... cand a aterizat avionul era ora 00.25 (deci prea dimineata!), iar eu eram singura in Otopeni fara sa am posibilitatea sa ajung in Bucuresti... poate doar taxiul, dar suma este echivalenta cu plata pentru Galati-Bucuresti cu acceleratul... asa ca nu prea-mi suradea optiunea. Numai ca m-am intalnit din inatamplare cu o colega de facultate pe care o asteptau parintii si care se intorcea de asemenea acasa. Asa ca azi dimineata, pe la 1, am plecat spre casa direct! Asta e partea frumoasa... daaa...sunt o norocoasa.
... partea mai putin frumoasa e ca m-am intors acasa! As fi vrut sa nu mai plec din Norvegia. Imi place tara, imi place viata de acolo. Acum parca m-am intors intr-o celula dintr-o inchisoare virtuala. Bye bye, vacanta! Bye bye, viata relaxata, printre oameni civilizati!
Maine incep: stress-ul, nervii cu tezele care "sunt pe vine", placiditatile de la munca, ingrijorarea si din nou, singuratatea.
Dar nu ma plang. Stiu ca ma obisnuiesc usor cu orice situatie si ca dupa ce voi intra in cursul lucrurilor timpul va trece foarte usor.
Oricum, ma simt ciudat, caci e singura data in viata mea cand aici nu ma mai simt ACASA!
Ze pozitie
pe unde trag cu ochiu' ?!
-
Bărbatul meu…Acum 4 zile
-
Partea leului sau de ce , uneori, capitalismul e gresitAcum 3 săptămâni
Abonati-va!
Postări
Comentarii
2 comentarii:
Welcome! Bine zicea cine zicea că odată obişnuit cu un mod de viaţă mult mai bun, îţi vine greu să te desparţi de el...
hm, Docica, cred ca inteleg ceea ce vrei tu sa spui. eu avand o relatia la distanta, in ultima perioada ma mai gaseste o perioada mai mare pe la bucuresti si zau ca atunci cand ma intorc acasa numai mi se pare acasa. acasa mi se pare la bucuresti, langa persoana pe care o iubesc. cred ca asta se intamplat si in cazul tau.
oricum, bine ai revenit.;)
Trimiteți un comentariu