Maine avem spectacol !

 Maine, 5 aprilie, voi merge la spectacolul sustinut de Tudor Gheorghe la Teatrul Muzical. Redau mai jos un interviu preluat de pe siteul: Viata Libera ; reporter, Maria Stanciu:

 "Cu ceva timp în urmă, maestrul Tudor Gheorghe ne-a vorbit în cadrul unui scurt interviu despre frumuseţea folclorului şi a credinţei - marea comoară a românilor. Discuţia a pornit de la una dintre observaţiile pe care maestrul o face în spectacolul „Taina Cuvintelor”, spectacol ce adună în versuri marea poezie română…

- Cutreieraţi ţara şi lumea în lung şi-n lat, cum îi găsiţi pe români în această perioadă de criză?
- Trişti, doamnă. Nu are sens să explic de ce românii din ţară sunt trişti, îngrijoraţi, debusolaţi. Oamenii nu mai au nicio certitudine a zilei de mâine, nicio perspectivă, câtă vreme li se spune că e bine, iar realitatea îi contrazice.

- În spectacolul „Taina Cuvintelor”, într-un cântec realizat după „Didahiile” Sfântului Antim Ivireanul, îi atenţionaţi pe români: „Nu mai avem dragoste, nu mai avem credinţă”. Este creştinul atât de înstrăinat de Dumnezeu. Ce i-a mai rămas românului?
- Românul fiind dintotdeauna creştin-ortodox, a mai rămas cu speranţa; speranţa că va fi mai bine mâine, un mâine îndepărtat... Dacă n-ar fi speranţă, am pleca cu toţii într-o altă ţară, străină şi grea...

- În „Taina Cuvintelor” cântaţi şi suspinaţi pentru frumoasa limbă română. În zilele noastre, astfel de iniţiative par uşor deplasate. În tot acest timp, v-a căutat vreun reprezentant al vreunui minister care se ocupă de unitatea de limbă, de unitatea de credinţă a românului ca să vă sprijine, sau măcar să vă felicite?
- Nu, cine mai are timp să aibă grijă de limba română astăzi? Doar cei ca mine, nişte visători, vreun ziarist îndrăgostit de limba română şi profesorii - aceşti mari anonimi - care încă stau de serviciu în slujba limbii române. 

Nu are nimeni timp de aceste aspecte esenţiale, nu m-a căutat nimeni în toţi aceşti ani, cu excepţia românilor care vin la spectacolele mele. Ba chiar am mers eu cu diverse proiecte pe la toţi miniştrii, să le spun că vreau să fac ceva esenţial, dar nu au înţeles. Am dorit să fac câteva mii de casete cu spectacolul „Taina Cuvintelor” şi să le trimit la toate grădiniţele din Basarabia, pentru ca acei copii să înveţe poeziile în limba română, însă nu a interesat pe nimeni. 

Dar Dumnezeu mi-a ajutat şi, ce credeţi, am primit sprijinul unor domni de la Uniunea Europeană... Astfel, fiecare profesor de limba şi literatura română va reuşi să aibă un set de discuri gratuit.

- Situaţia e crâncenă şi în diaspora. Copii românilor care s-au născut în ultimii ani în teritoriul european nu au auzit de „Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă...
- Nu mă miră, de vreme ce abandonul şcolar la noi în ţară este foarte mare, de vreme ce am ajuns să negociem scoaterea sau rămânerea în studiu a orei de istorie.

- Maestre, aveţi o consideraţie aparte faţă de ţăranul român. Mai este Măria Sa Ţăranul român - Voievodul satului?
- Respect ţăranul român pentru că eu însumi sunt fiu de ţăran. Din păcate, ţăranul român nu mai este acelaşi om curat sufleteşte, cum era acum jumătate de veac în urmă... Au trecut şi peste el valurile vremurilor. Omul de la ţară, la fel ca şi cel de la oraş, este sub vremi...

- Dar ce-i lipseşte astăzi ţăranului român?
- Esenţialul. Credinţa... Şi e grav când omul îşi pierde credinţa.

- Nu a mai rămas nimic din credinţa lui, din acea aristocraţie a sufletului românesc?
- Nu sunt de părere că trebuie să rămână ţăranul ca acum sute de ani, să miroasă a bălegar şi a zer. Astăzi s-au inventat fermierii, nu-i rău. E firesc. 

Tot ce-mi doresc e să intru în curtea unui ţăran şi să-l rog să-mi dea o cana cu apă, iar el să mă invite la el în sufragerie şi să mă întrebe: „Cu sau fără gheaţă?” 

Mi-ar plăcea să fie atât de evoluat economic, dar să nu-şi uite rădăcinile, să-şi păstreze credinţa curată în Dumnezeu, să-şi cânte cântecele, să-şi joace jocurile aşa cum le-a primit din moşi strămoşi. Să-şi doinească dorurile, chiar dacă astăzi nu mai este nevoie să tragă plugul şi să conducă boii de coarne la arat... 

Dezvoltarea e normală, dar trebuie să rămână şi ceva al nostru, ceva cu care românul să se identifice între toate naţiile lumii. Ca drept dovadă, şi astăzi când suntem în Uniunea Europeană, românul răzbate doar acolo unde rămâne autentic... Folclorul şi credinţa noastră curată - reprezintă un tezaur extraordinar pe care românul, ţăran sau orăşean, nu trebuie să le abandoneze.

- Veţi reveni la Galaţi cu un alt concert - „Mahalaua, Mon Amour”. Ce cuprinde acest concert tematic?
- În cadrul restituirilor pe care mi le-am propus să le aduc poporului român, din primăvara lui 2009 vor propune iubitorilor de cântec românesc acest concert care va readuce pe scenă muzică de o mare valoare - muzica lăutărească, muzica mahalalelor noastre - care nu a fost nici de ţară, nici de ţărână. 

Am realizat cele patru spectacole cu muzica populară din perioada intebelică şi mi-am dat seama că lipseşte o verigă - muzica mahalelor, începând cu Anton Pann, Zavaidoc, Fărămiţă Lambru, Romica Puceanu, Ionel Tudorache… Este un concert absolut prin care doresc să demonstrez făcătorilor de manele că dacă păstrau linia muzicală din mahalaua noastră şi nu împrumutau tot felul de turcisme, ar fi fost foarte bine, ar fi fost autentici şi nu le-ar fi reproşat nimeni nimic.

N.R. Concertul „Mahalaua, mon amour” are loc la Galaţi duminică, 5 aprilie, la Teatrul Muzical, începând cu ora 19,00."

 P.S.: 1. Abia astept sa-l aud maine. 2. Suuuuuper.... ca tot sunt profa, voi avea un CD cu lucrarea propusa pe tema evolutiei poeziei romanesti.... da' cine stie cand....