Oameni si caini (Sa traiti...bine)

      
      Ieri vorbeam cu Radu despre cainii de la o unitate militara din afara orasului. Acolo, pe camp, cateii sunt hraniti doar de soldati sau de propria abilitate la gasitul animalelor moarte vanatoare. Asa ca arata exact ca fotomodelele de pe marile scene ale lumii... adica anorexici.
    Si intrebarea mea, venita cumva dintr-un reflex neexplicat, a fost: de ce nu pleaca de acolo? de ce nu vin in oras?... ca ar avea mai multe sanse de trai bun. Nu am mai asteptat raspunsul. Caci imediat m-am gandit la noi, la noi, majoritatea romanilor, care ne traim traiul si ne mancam malaiul intr-un altfel de camp din afara orasului. Nu vrem sa traim bine?! De ce, atunci, preferam sa pazim mandri teritoriul care nu mai este de mult imprejmuit cu ziduri inalte, ca ne guduram, dand din coada invizibila, pe langa soldatii care ne mai arunca o data la 4 ani cate un colt de paine si un castronel de supa ?! ce ne opreste?!
  Nu-i asa ca semanam cu ei... cu acei caini de la marginea orasului ?!