piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse
A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, iulie 04, 2011

Prin Apusenii estici

     Dupa cum spuneam, ieri am plecat intr-o mini-excursie. Am ales sa facem un traseu de vreo 20 Km, din Luncavita in Greci. Am ajuns pe la 8 si ceva in sat si de acolo a inceput aventura. Localnicii ne-au intampinat cu doua atitudini la intrebarea : Pe unde mergem spre satul Greci (traseu, turisti, bla bla bla)?
   Una a fost: Nu stiu, nu stiu, nu stiu eu d'astea! 
   Iar cealalta, foarte binevoitoare: stati ca va arat eu! Uite, luati-o pe acolo, pe acolo, prin vale! Ati inteles?! Prin vale. Ati inteles, drumul e prin vale. Da' sa nu-mi calcati graul, ca e graul meu. Deci drumul e prin vale, pe langa grau, ati inteles?!
   Asa ca am luat-o prin vale, pe langa grau, spre padure. Locurile arata cam asa:








  Pana la padure, desi parea aproape, a durat ceva timp. In schimb ne-am delectat pe drum cu o liniste deplina. Nu tu un gratar, nu tu o manea, nu tu o injuratura politica. Doar niste capre, niste caini, doi gospodari care taiau porcul in mijlocul verii ( cand l-am intalnit pe primul am zis ca o avea omul vreo nunta, dar la al doilea deja am zis ca astia or fi in emisfera sudica si nu stim noi) si pe ici pe colo tot felul de pasari. Cel mai tare m-am speriat de o prepelita care a sarit la vreun metru dintr-un boschet de buruieni virgine. Aaaa... si am mai vazut si-un urechiat de la care au pornit tot felul de fantezii cu el pe post de personaj principal alaturi de un gratar si niste sare. 
  In fine, am ajuns la padure, asa ca voiosi nevoie mare am pornit pe prima carare gasita. Frumos peisaj! La un moment dat dam de masina de inghetata ( sau cel putin asa parea din departare) care de fapt era o stuparie. Pentru ca am salutat civilizat ne-am facut si cu cate o bucata de fagure proaspat, pe gratis. Numai ca  drumul pe care il alesesm nu era traseul, ci cararea catre "casuta padurarului" asa cum am aflat de la prisacar. Lasand casuta in pace, pe lup, pe padurar pe bunicuta si pe toate celelalte, am plecat in sfarsit catre adevaratul traseu ( cica era marcat cu triunghi albastru). Si ca orice romani veritabili am inceput cu o pauza de masa sub un stejar. Imi pare rau ca nu am facut mai multe poze, dar am avut probleme cu bateria aparatului. 
   Prima parte din drum a fost superba. Pana a inceput sa ploua.



  Nu stiu daca de la ploaie sau nu, dar in padure mirosea a flori, a miere de albine si a tei. Panta era abrupta, padurea deasa si lumina fluorescenta. Lipseau doar brazii. Si inca ceva: triunghiul albastru. 
  Ideea e ca am strabatut masivul fara sa urmam vreun traseu anume, caci nimic nu era marcat, dadeam mereu de tot felul de raspantii (unele dintre ele erau fara nicio logica, deoarece cam la 10-20 metri cele doua carari se uneau la loc) si incercam sa ghicim pe unde sa mergem astfel incat sa ajungem totusi in Greci si sa nu ne ratacim. Ideea era sa nu ajungem la greci!
  O buna bucata de timp, desi ploua totul a fost ok. Dar am ajuns pe versantul sudic, unde copacii sunt mai rari. Am iesit din padure admirand peisaje virgine, dar si ploaia torentiala. Ce pelerine de ploaie, ce bocanci?! Cativa km de mers prin ploaie, in camp deschis ne-a facut ciuciulete. Ultima parte de drum nici macar nu mai simteam ploaia din cauza frigului... 
  In sfarsit am ajuns in sat ( coborand nu prin Dealul cu Drum sau pe la Vf. Tutuiatu), putin mai la sud de traseul ales. Cum am ajuns am vazut pe fiecare stalp notate semnele traseelor care porneau de acolo. 
 Logic, prin padure nu e nevoie sa fie notat si verificat traseul ( caci pe drum am mai dat de semne, dar puse total anapoda... de genul pe drum drept, cam la 5 m, iar la rascruce niciunul), dar in sat este foarte necesar... doamne fereste sa te ratacesti cumva pe ulita principala!
  Inghetati, uzi si plini de noroi am baut o ciocolata calda in prima carciuma si am plecat spre Galati.
 Nu stiu exact cand, dar in cel mai scurt timp ( poate chiar saptamana asta), in prima zi cu vreme buna o sa ne intoarcem sa facem traseul cum trebuie. De data asta plecam din Greci si mergem spre Luncavita.
  Cat a costat? Pai 1,5 lei bacul ( 3 lei dus -intors), 9 lei I. C Bratianu- Luncavita si 10 lei Greci- I. C. Bratianu. Plus mancare ...pana in 50 de lei de persoana cu totul. 
Eu zic ca merita.

1 comentarii:

Anca G. spunea...

Superbe poze și locuri! Cu așa o aventură, chiar e păcat să te gândești la minunăția noastră de Bac..

 

ZED