Prima oara la volan

Eu am carnetul de vreo 3 ani. In timpul scolii am condus vreo 3 tipuri de masini (s-a intamplat)si asta, cred eu, mi-a dat o oarecare experienta pt. ceea ce mi s-a intamplat vara trecuta. Dupa ce am luat carnetul nu am mai condus de loc. Nu eram curioasa, nu doream sa sofez imediat (frica incepatorului) si mai ales nu-mi doream o Dacie. Iar vara trecuta s-a intamplat! Dupa vreo doi ani de pauza, nu mai stiam nici care era ambreiajul....si am plecat la munte eu si trei baieti intr-o dacie veche-veche! Eu cu actualul sot si doi prieteni. Soferul si totodata proprietarul masinii e un talent innascut la condus. Nu-mi faceam probleme ca in vacanta voi avea vreo surpriza. Dar....socoteala de acasa nu se ptriveste cu cea din targ. Eram in Ceahlau. Trebuia sa ne intoarcem in Galati. Adrian, proprietarul masinii, ma tot batea la cap de cand luasem carnetul sa incerc sa conduc! Eu, razand, ma gandeam ca baiat fiind, si impatimit al masinilor doar glumeste. N-o sa-mi dea el masina pe mana! Credeam gresit! Se uita la mine si zice: Deci s-a hotarat! Tu conduci inapoi. Eu o sa beau(nu bause nimic, iar ceilalti aveau tot timpul cate o bere in mana). Eu, razand, accept. Fara sa stiu in ce ma bag. Vesel nevoie mare, isi ia un pet de 2 litri de bere(cica sa recupereze!) si se asaza langa mine. Stiti cat ne-a luat sa ajungem din Piatra Neamt in Galati? 12 ore!!!! Cei doi din spate erau Le venea sa ma omoare! Numai Adi a fost calm tot drumul. De fapt timp de 12 ore , aproape fara pauze zicea: ambreiaj, frana, ambreiaj, acceleratie, schimba viteza, ambreiaj, stanga, dreapta ....IN CONTINUU!...Din Ceahlau pana in Neamt, Adi ma tot batea la cap sa tin banda dreapta, ca intru in sant. La un moment dat ma intreaba: Tu vezi ceva in fata? Si eu ii raspund: aaaa...nu! El e mult mai inalt decat mine, iar scaunul era potrivit pentru inaltimea lui. Ceilalti erau sa faca infarct! si sa nu mai spun ca masina avea o problema mica! de cate ori se oprea motorul nu pornea decat impinsa. Si ghiciti cam ce faceam eu?...opream motorul!....si cine impingea? Cei doi din spate!!!! Teoretic au impins masina de la Piatra la Galati! Partea comica(pt. mine) era ca se nimerea sa opresc de obicei in rampa.
Cel mai naspa era in intersectiile mari din orase! Pe acolo opream cel mai des! Pe autostrada, in schimb, mergeam cu dacia aia darapanata cu 100 la ora...pana si Adi ingheta!!! Si dupa toata nebunia, cand sa isim din Adjud am gresit iesirea din oras si am ocolit fff. mult....adica.....tot mergeam pe langa munti, nu se mai terminau, pana am realizat ca la venire nu era peisajul ala. Oricum, cu chiu cu vai am ajuns in Tecuci! abia de la Tecuci am inceput sa simt/ sa ma obisnuiesc cu frana, acceleratia si ambreiajul. Dar eram moarta de oboseala: ma dureau mainile, picioarele si mai ales eram obosita psihic! Era noapte deja, iar eu incepusem sa plang1 Parca nu se mai termina! Noroc cu Adrian. Oricand simteam ca nu mai pot, ma incuraja! Cand in sfarsit am ajuns acasa, in fata blocului, mi-a zis ca avea tot timpul reflexul sa ma stranga de gat!
Acum, Adrian si-a cumparat logan. Chiar daca radem de fiecare dat de intamplarile din vara trecuta, Adi tot nu s-a invatat minte! Ma tot intreaba daca nu vreau sa incerc si cu Loganul!!!!