piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse
A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, septembrie 03, 2008

Virtual game!

Uneori, femeia asta micuta isi doreste sa se trezeasca o nefiinta...un fel de cod, numere de 0 si 1 si iar 0 si 1, pana cand nu mai poate, nu mai are aer...pana cand va respira doar biti. Si atunci, cineva, inalt, cu ochii mari si degetele lungi cu buricele batatorite sa tasteze vreo doua ore in fata unui computer. Sa-i dea o culoare, o forma, haine, par, buze, incruntare, rotunjimi. Sa fie aceeasi, dar cu alte puteri. Sa aiba o arma...un cutit...ba nu! un pumnal(cu manerul innegrit si o piatra de jad incrustata aproape de lama; si o lama iute, dar murdara)!
El sa o tot plimbe in loc, sa o puna sa sara sau sa se aseze.Poate lui nu-i convine. E un skin obisnuit. Ei nu-i pasa, orice skin e bun. Si la un moment dat caracterul adoarme. Nu intelege de ce. Si mai ciudat e ca adoarme sprijinita de un perete sau poate pe un colt de pamant. In jurul ei, celelalte caractere se misca uniform, sacadat sau frenetic. El dispare. E treaza acum. Nu stie cat timp a trecut. Nici nu conteaza. Tot ce stie este ca trebuie sa gaseasca niste cristale. Are putine lucruri in ajutor, dar are mana lui, degetele lui, care parca o mangaie si o pazesc. In buzunar, un inel facut dintr-o moneda veche, prea putin valoroasa. Atarnat de cureaua de piele, pumnalul. In minte, degetele lui. Trebuie sa gaseasca acele cristale. Ceilalti vor lupta pentru ele. Pleaca sa caute obiectele magice (de parca nu-i ajunsese lumea reala, colegii, sumele de bani impartite metodic, job-ul!) in reteaua luminata partial. El poate sa deschida harta intregii lumi!
-- De ce nu mi-o deschizi? De ce nu o pot vedea? Nu-i mai bine sa mergem direct acolo?
El este mut. Se preface ca nu o aude. Poate nu vrea sa-i raspunda sau poate chiar nu aude! E cam liniste, ce-i drept, pe aici!
--Da muzica aia mai inceeeeeeet! Sau macar pune-ti castile, ca m-ai surzit! Cum de asculti in continuu acelasi lucru?
-- Taci, mama, ca nu e acelasi lucru! Nu intelegi tu muzica electronica!
-- Pai, eu pricep doar instrumentele, nu prostii de-ale voastre...auzi, portativ virtual! O sa ajungi sa mananci paine virtuala!
Ea se intreaba cum de a putut sa respire sub apa... Oricum nu simtea vreo diferenta! Doar ca mergea mai incet. De ce nu o face sa alerge?
--Hei! M-am cam plictisit! Cand gasim cristalul ala?
Degetele lui tresar! Padurea urmatoare ascunde monstri. Cauta coduri...cauta arme!
Inima ei tresare! Mana coboara instinctiv catre sold. Fierul e rece.
Miturile oamenilor reali s-au strans aici. Fluturi, vrajitoare, monstri blanzi, printi haini, ratacitori curajosi...ea, cautand cristalele! Ochii lui o privesc agitat. Cauta intunericul...ce se ascunde dincolo? El, cauta prin ea, o poveste. Ea trebuie sa apere iubirile tuturor visatorilor, iubirile clasice, dragostea omului real! Sa salveze cristalele! Zilele trec pe taramul 2D...ei zic 3D, dar ei nu stiu...ea simte realitatea ei, pana si zilele sunt 2D!
--Stai de sase ore pe scaunul ala! Eu nu am apa in frigider si tu n-ai minte in cap!
-- Las’ ca o sa cobor sa iau!
Adoarme uneori inaintea unei lupte. Alteori adoarme cu ochii la el. Il viseaza...o trezeste tot el...ciudat! „Poate ca nu a plecat niciunde, poate mi s-a parut!”
Cristalele cer lupte sangeroase. Pe ea o apara un inel! Si piatra de jad a pumnalului...si altele...ochii lui...atinge cristalul....ii atinge inima. Baiatul inalt se framanta.
--Uite! Am castigat! Suntem la ultimul nivel si am reusit! Stii, cred ca te iubesc! Roseste...sau crede ca roseste!
Degetele lungi sunt bucuroase...inca un joc finalizat cu punctaj mare! Salveaza si iese. Ea adoarme.
-- Mama, eu ma duc sa cumpar apa, dar intarzii!
-- Da’ de ce?
-- Trec pe la magazin... a aparut un joc nou...!

0 comentarii:

 

ZED