Ma gandeam la sindromul bipolar... interesant sindrom. Cred ca si eu cunosc pe cineva care "detine" asa ceva, dar nu sunt sigura. In fine, nu despre asta vreau sa vorbesc. Doar ca starile prin care trec seamana intr-o masura cu manifestarile "nebuniei" de mai sus.
Am chef de viata, am chef sa ma prostesc, sa alerg "prin sali orgolioase ori umede caverne"(cine stie versul, cunoaste :)) :P), sa risc, sa dorm, sa rad, sa nu-mi pese de ipocrizia unora, sa dansez, sa privesc oamenii in ochi, sa flirtez, sa domin, sa ma alint, sa respir aer de mare, sa ating cu bocancul un colt de stanca pe un varf de munte, sa port bratari de piele si semne mitologice la gat, sa-mi pun perechea de blugi negri si stramti in care arat ca la 15 ani, sa-mi acopar fata cu parul, sa ma imbrac retro (gen flower power ), sa ascult rock, trance, blues, sa te aud cantand la chitara, sa zambesti, sa miros viata!
Azi trebuia sa merg la Zeba... nu am mai plecat... Azi am rabdare pana la cer. Iar sunt mintita, dar ca un sarpe, am invatat sa alunec printre firele de nisip. Prima data m-a durut. Apoi m-am revoltat. Acum solutia e sa profit de ce cunosc si sa intorc armele. Rade mai bine cine rade la urma. Iar eu stiu sa ma joc foarte bine cu vorbele. La asta sunt foarte buna. Stiu sa joc.
Si-mi place!
Postări
1 comentarii:
Un subiect foarte interesant, am prieteni care sufera de el.
Imi vine in minte un singur lucru zis de un prieten...fericirea si tristetea sunt de fapt acelasi lucru...depinde doar cum vrei sa le folosesti si ce le lasi sa faca din tine, asta le separa.
Ubicuitatea asta sentimentala e cam greu de dezbatut. Dar cert e ca exista toate concomitent,simultan,distructiv,si totodata emancipativ :)
Trimiteți un comentariu