Asa aratau ghtele mele vechi!....le-am cumparat acum patru ani. Au simtit in talpi pamantul tare de munte, nisipul marii, stancile ude, ploaia, pietrisul, asfaltul incins, zapada... Le iubesc si inca nu renunt la ele. Vara sau iarna, ghetele astea mi-au dat forta sa ma lupt cu muntele, dar si cu oamenii (prin imaginea pe care mi-o ofereau).
Vi se pare ciudat sa vorbesc asa despre niste banale ghete?... Eu am o conceptie mai ciudata despre lucruri, despre obiecte, in general. Pe de o parte, nu-mi plac lucrurile noi. Ma atasez de ceea ce detin si port sau pastrez, pana se rupe, se distruge. Nu sunt "la moda", nu-mi cumpar "in trend"! Sunt pragmatica si viziunea mea estetica e personala si constanta. Nu-mi schimb gustul dupa cum bate vantul. Dar, pe de alta parte, renunt usor la aceleasi lucruri la care tin. Nu ma "leg" de material... si daca pot oferi ceva iubit, il ofer cu mult drag. Conditia este ca eu sa simt ca omul caruia ofer acel ceva, merita!
Asa ca, desi batranele mele ghete sunt inca bune, azi mi-am cumparat altele. Sunt tot de la Grisport, tot de trekking. Talpa e mai bine creata.
Acum mai lipseste doar muntele! Daca fac fata pietrelor umede, iernii, atunci pot sa afirm ca nu-mi pare rau. Dar am incredere in ele!
Oricum, pana vor simti mirosul de rau de munte si de brad, inca mai au de "batut" strazile murdare ale Galatiului...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu