Cu sufletul la gura

      Diseara merg la concert! Vine Tudor Gheorghe in Galati. Am luat bilet acum vreo doua saptamani. E prima data cand il voi vedea live si am niste asteptari destul de mari, tinand cont ca-l consider unul dintre cei mai mari artisti romani. Am niste emotii ca un copil in fata unei viitoare petreceri-surpriza, ca un adolescent inainte de prima intalnire... 

      Maine o sa va plictisesc intr-un post despre concert.

    Tot legat de titlu, tin sa spun ca am terminat de citit volumu' 6 din Harry Potter. Stiu ca e vechi, dar pana acum am avut alte prioritati. De cate ori pun mana pe un volum din seria asta singura mea obsesie devine cititul. Cred ca pot afirma ca verbul care caracterizeaza cel mai clar situatia este: a devora! Asta fac... devorez romanul... Nu ador doar personajele si actiunea, ci si subtextul... poate ca devin putin subiectiva, dar am regasit pasaje pe care le pot incadra perfect intr-un tratat de semiotica ( da, chiar pot sa-l compar cu Numele Trandafirului)! Implicatiile istorice, mitologice sunt deja foarte clare! Pana si ironia/ satira la adresa sistemului de invatamant si a celui politic mi se pare destul de evidenta. Uneori devin egoista si-mi spun ca am o mare satisfactie sa-mi pastrez doar pentru mine placerea data de fiecare pasaj din carte... Aici nu e doar tehnica sau doar talent... e inteligenta, inspiratie, cultura... Iar pentru cei care considera romanul doar o simpla carte pentru copii, singurul raspuns este: considerati-l asa! Cea mai buna consecinta a acestei pareri pe care o aveti este tocmai faptul ca sunteti privati de satisfactia pe care a-ti putea-o simti daca ati intelege Cartea!