
E o zi banala de februarie. E soare, ce-i drept cu dinti, dar soare stralucitor si miros de aer rece. E o zi in care-ti vine sa te plimbi zambind si sa traiesti! E aceeasi zi in care revine in oras (in Galati) un prieten din copilarie. Numai ca revine cu ochii inchisi si cu picioarele inainte.
Mihai a murit in Spania, intr-un accident de masina. Nimic mai simplu, nimic mai tragic. Mihai era de varsta fratelui meu. El are o sora de-o seama cu mine. Am crescut de mici in acelasi spatiu stramt dintre blocuri. Ne-am jucat, ne-am certat, am ras si am tipat impreuna. Ne-am impartasit secrete, ne-am aparat impotriva strainilor, am fost fiecare la celalalt acasa si am facut schimb de nimicuri si de amintiri... am trait alaturi.
E prea tanar sa moara? Esti vreodata prea tanar sau prea batran sa mori? Cand ma gandesc la Mihai, ma gandesc la Andrei (fratele meu)... plang si incerc sa-mi imaginez... ce-ar fi sa... nu...NU POT SA-MI IMAGINEZ...NU POT SA CONCEP cum ar fi sa moara el... Asa pot sa inteleg suferinta prietenei mele, sora lui si suferinta familiei.
Misule, noi nu intelegem rostul mortii, poate ca tu l-ai aflat acum.
DUMNEZEU SA-L IERTE!
1 comentarii:
asa e...fff tanar....dar numai Dumnezeu stie dc a vrut sa fie asa...poate k are mai multa grija de el, fatza de cum am avut noi, insa prezenta lui ramane vie mereu printre noi :-<:-< ....DUMNEZEU SA TE IERTE MISULE :((:((:((:((
Trimiteți un comentariu