Oameni

      Uneori certitudinile noastre sunt niste iluzii. Copilul din mine isi striga dreptul la existenta, iar batranul ii zambeste superior si degajat. Copilul se ridica in picioare si incepe sa tipe. Batranul se asaza si fereste privirea absent. Copilul incepe sa bata din picior.  Batranul ii vorbeste calm  cerandu-i rabdare. Copilul se alinta si se bosumfla. Batranul  ii arata mut ceasul. Copilul se agata de secunde. Batranul stie finalul. Copilul intelege inceputul. Ochii copilului plang de ciuda si tristete. Ochii batranului surad caci au vazut ca totul e trecator. 

   " In socotelile lui cu oamenii destinul nu-si incheie niciodata contul."  Cei doi tac. Oamenii nu sunt decat niste molecule care inghit rapace obiecte, ore, inimi. Cui ii pasa?