Didina, vremuri vechi, "nix sprehen doici" si un pic de imaginatie

... acum cateva zile cineva imi povestea doua intamplari, iar eu radeam cu lacrimi...

•   Era pe vremea lu' Ceasca. El avea o prietena, da' ce s-a gandit?! ca a doua nu ar strica la casa omului... asa ca s-a imprietenit cu Didina (asta chiar era numele ei real!). Don'soara locuia undeva la tara, iar ca sa ajungi la ea acasa trebuia sa iei trenul pe linia Barladului (cine e din Galati stie "buhul" acestei linii). Intr-o zi ce s-a gandit Didina?! Hai sa dea o petrecere si logic, sa-l invite si pe "dumnealui". Asa ca adolescentul i-a zis mamei ca pleaca la biserica ( mama fiind o doamna prietena la catarama cu toti sfintii, iar momentul in care pleca era prin preajma Pastelui)... si a plecat... la Didina.  Se dichisise bine inainte sa porneasca la drum, ca na! era de la oras, baiat fin, si si-a lacuit si pantofii. 
  

 In sfarsit ajunge la Didina (el si inca un prieten) si dai si petrece! Da' in sosete, ca tatal Didinei nu permitea un asemenea deranj ca intratul incaltat in casa, ca doar suntem romani asezati! Si dai si lupta, neicusorule, pana pe la ora 3 dinspre ziua... atunci aveau tren inapoi acasa. Acu', de! se facuse de plecare si riscau sa piarda trenul. Hai la incaltare si fuga acasa! Numai ca la usa ii astepta o surpriza... de fapt pe el nu-l mai astepta nimic, nici macar pantofii! Acu' ia-i de unde nu-s! Ce sa faca ancheta?! Hai ca pleaca trenu'! Cu ce sa se incalte? ca doar in sosete, noaptea, prin glodul de la tara nu era de mers! Hai sa ia cizmele tatalui Didinei. Da, sigur, doar ca era o mica problema: tatal purta 39, iar tanrul vreo 42! Da repede un foarfece sa le taiem! Foc si para s-a facut tatal. Nu tai tu cizmele mele bune! Gaseste-ti altceva! Si i-a gasit... Didina... o pereche de sandale de-ale surorii ei... de cand avea pustoaica 8 ani! Asa ca le-a taiat pe unde a putut si s-a incaltat. Si acu' sa-l vezi alergand spre tren ca o gheisa rusinoasa. Il vazusera barbatii dintr-un vagon si strigau la el: Hai, papusa, ca poti! hai, frumoaso, ca te ajutam noi sa urci in tren! A facut ce a facut si a ajuns in vagonu' celalalt, ca era vai de fundu' lui. Pana la Galati nu stia cum sa-si ascunda picioarele, de rusine.
 In sfarsit a ajuns si si-a cumparat o pereche de tenisi, iar apoi a plecat acasa si s-a culcat. Da' ce credeti? ca totul s-a terminat aici?! Nuu, a doua zi dimineata l-a intrebat mama curioasa:
 Auzi, mama, da' la ce biserica ai fost tu aseara?
 De ce? v-ati intreba.... pai pentru ca vazuse picioarele lui. Ele purtau inca urma sandalelor, curate pe zona bretelelor/batelor, si in rest negre de pamant! Asa ca s-a gandit el ca asta o fi fost vreun semn de la biserica la care zisese ca pleaca si i-a trecut doru' de a avea doua prietene deodata!

• Trecusera anii, iar tanarul plecase la munca... in Austria! Acolo, numa' imigranti asteptau in piata. Vine unu' si ii aliniaza si-i intreaba:" Shprehen zi doici"? iar primu' din rand raspunde: "nix"! Atunci neamtu' il trimite la porci... urmatoru', tot asa... ajunge la vaci... si tot asa pana il ajunge si pe el randu'. Ce-si spune?! Ia sa zic:"ia!" Si neamtu' l-a luat cu el sa-i "traduca" altor imigranti. Il duce la niste turci si ii cere sa le spuna ca trebuie sa lucreze pamantul. El pricepea un pic limba, asa ca s-a prefacut ca le arata alora cum sa dea cu sapa... si asa a inceput viata lui in Austria, unde locuieste si in ziua de azi!