Pauzele lungi si dese cheia marilor... decese

De ceva timp scriu mai rar. Erau momente in care as fi scris si de 3-4 ori pe zi. Luna asta sunt in letargie... nu inteleg de ce. M-am apucat de un lucru... sa-i zicem un bloc sau o cladire, mai bine. Si i-am ridicat schela... De cateva luni mi-o imaginez in fel si chip, ma gandesc ce faina ar fi gata terminata, ce-ar mai straluci... apoi ma gandesc ca trebuie sa ma duc sa cumpar caramizi si ciment si mortar si var si tot felul de nimicuri. Stiu de unde sa le iau, dar tot aman... Am ascuns schelele ca sa nu le vad, sa nu-mi intre in ochi si sa mi-i scoata... am ascuns caramizile alea putine, deja cumparate, ca sa nu ma impiedic de ele, sa nu-mi rup nasul... Degeaba am visul daca ramane la stadiul de vis... ce ma impiedica sa ridic cladirea? Ce ma opreste?

Vara e pe sfarsite, se taraste agonic pe ultima suta de metri... iar eu am senzatia ca ma trage dupa ea...