A citi, a reciti

   Este un titlu de carte. Titlul meu reprezinta de fapt titlul unui volum de Matei Calinescu. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Majoritatea dintre noi (din cei care mai stiu cu ce se mananca o carte si chiar o ating) merg pe ideea: am citit-o deja! Ati incercat sa recititi vreo carte pana acum? Si nu doar o data, ci de 3, 4, 5 ori? Pare absurd, dar de fiecare data descoperi ceva la recitire. Stiti de ce copiii mici au obsesia de a li se citi mereu aceeasi poveste?! Pentru ca ei descopera mereu frumusetea mesajului, retraiesc fanteziile favorite, iar magia repetarii ii salveaza de balaurii si zmeii necunoscuti la o prima intalnire cu povestea. Si nu doar atat, ci chiar te corecteaza atunci cand incerci sa schimbi vreun fragment, iar la finalul povestii au mereu acelasi zambet satisfacut. Ei stiu ce inseamna a reciti. Pentru ca senzatia de teama in fata necunoscutului cartii, lasa loc doar placerii lecturii, doar satisfactiei jocului citirii.
  Eu nu am recitit prea multe. Cu exceptia cartilor pentru scoala, am recitit: Alice in Tara minunilor, Craii de Curtea Veche, Fundatia (lui Asimov), Povestea fara sfarsit si tot felul de poezii. In rest nu-mi mai amintesc alte titluri. Stiu doar ca de fiecare data cand recitesc simt alte porti care mi se deschid.
 Oricum, ultima carte citita este A citi, a reciti, de Matei Calinescu. Merita recitita!