Azi e prima zi din restul zilelor vietii mele

  
    Anul trecut pe 10 decembrie scriam un articol cu un zambet amar in suflet. Astazi in timp ce scriu trag cu ochiul la trandafirul galben de pe masa si ma gandesc ce diferit s-au petrecut toate. Anul asta am invatat cate ceva, m-au durut multe si multe m-au facut fericita.
    Am schimbat prieteni, obiceiuri, comportamente. Mi-am facut planuri pe care nu le-am respectat si am reusit sa fac ce nici macar nu mi-am propus. Trebuia sa plec departe. Poate ca graba care ma caracterizeza mi-a dat sperante false si mi-a inchis ochii peste unele probleme. Nu voi mai pleca de Revelion asa cum ar fi trebuit... si cat de mult mi-am dorit... dar poate ca 27 de ani sunt inca prea putini. Cand citesc numarul asta nu-mi vine sa cred. ma uit la mine, la oamenii pe care ii cunosc si-mi spun ca timpul sta pe loc. Ca noi nu crestem, nu imbatranim, nu ne casatorim, nu facem copii, nu terminam scoli si nu avansam in cariera. Imi spun ca avem inca posibilitatea sa fim iresponsabili. Dar stiu ca ma mint. Si nu-mi este amar si nici dulce.
 Caci astazi este prima zi din restul zilelor vietii mele, ziua in care voi merge la gelaterie si voi manca o cupa mare de inghetata cu de toate si voi fi putin ingrijorata ca maine trebuie sa dau o teza pentru care inca nu am scris subiectele, ca vine vacanta si nu am destule note puse, ca trebuie sa fac cumparaturile de sarbatori si ca inca traiesc intr-o tara ce nu o mai consider a mea.