Tu când ai fi vrut să te naști?

     Uneori, în vreo discuție, apare întrebarea: Tu cand ai fi vrut să te naști/trăiești, în istorie? De cele mai multe ori raspunsul e previzibil: ...păi, în secolul optâșpe sau nouâșpe sau în Evul Mediu... bla bla... când erau domnițe și cavaleri, unu doi vrăjitori, acolo, de sămânță și poate câte-un zvon de balaur. De ce nu?! Dar niciodată nu am auzit pe cineva dorind să fie iobag în Evul Mediu. Până la urmă, de câți prinți era nevoie într-un regat? Nu de altceva, dar avea și Verde Împarat niște limite! Majoritatea populației trăia în niște colibe infecte; oamenii aveau un mariaj fericit alături de verii lor; și reușeau sa-și creeze o idee de țel chiar înainte să moară, pe la 30 de ani.
  Și apoi, de ce toți cred că a trăi la palat în perioadele alea era ceva superb? Nu tu electricitate, nu tu un OTV, un redtube, o manea... sau chiar ferestre la camere. Se vedea totuși plăcut câte o rază de soare prin mațele și pielea de oaie ce ținea loc de geam. Mai greu cu apa... că spălatul nu prea era la modă. Noroc de bețele alea cu gheară în capăt, de te puteai scărpina pe unde mai mușcau puricii sau păduchii! Poate, totuși, dacă erai băiat, mai aveai parte de vreo culturalizare, ceva... dar ca fată, cărțile ajutau doar ca sprijinitoare de uși ( asta în caz că aveai bani să le cumperi!)... Tot învățai ceva: să coși, să dansezi, să cânți și neoficial, să încerci din când în când vreun grăjdar sau chiar vreun cavaler.
  Doreai să mergi la mare sau la munte?! Păi trebuia să planifici întreaga lună de drum... adică numa' drumu'! Că doar căruța/ caleașca nu merge cu 200/h.
  În fine, și daca reușeai să trăiești fără să te plictisești, chiar dacă aveai ce mânca și te îmbrăcai în rochii de gală, tot mureai de ciumă la un moment dat... sau poate chiar de vreo răceală banală.
 Așa că eu răspund mereu: mă simt foarte bine în epoca noastră. Nu, mersi, dar n-aș dori să trăiesc fără penicilină, avion, internet și chitară electrică!