piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse

duminică, mai 09, 2010

Toate nimicurile

    Pentru că aveam atât de multe de spus nu am mai scris nimic. Și nu este o ironie. Chair aș fi vorbit despre toate,  dar de fiecare data intervenea câte ceva: serviciul, oboseala, facultatea, un film bun, un joc interesant. De fapt toate astea înseamna altceva. Ma bucura sau ma deranja ceva. Și voiam să scriu. Și mă gândeam cum să o fac. Spunându-mi ce voi scrie, era de ajuns. Oare alții simt la fel? Simt ca nu e nevoie sa mai spui nimic, câteodată?
   De la un timp mă gândeam că eu nu ascult muzică... de fapt nu ca alții. În sensul în care, deși îmi place, nu deschid winamp sau orice altceva atunci când ajung acasă. Nu sunt dependentă de ea, iar în general ascult doar sunetele instrumentelor, fără sa-mi pese de texte. Doar la folk ce mai fac exceptie... sau la hip-hop. Totuși nu sunt în stare să recunosc o piesă după primele acorduri (uneori, deși o știu, nici măcar după jumătate de piesă ascultată) și nici nu mă interesează să o recunosc. Nu-mi place să recunosc piese. Îmi place să le ascult! Peste toate astea, de cele mai multe ori prefer liniștea. Spun asta pentru că toată lumea ASCULTĂ muzică. Eu, doar când simt nevoia.
  Bebe nu știu cum va fi... văd că-i place jazz-ul. Are cam 5 luni și ma gâdilă din când în când. Nu știu ce este. Nu vreau să știu ce este. Vreau doar să fie sănătos. De ce toți se uită mirat atunci când afirm că nu vreau să știu ce este?! Atât de mult ne-am modernizat?! Uneori informațiile prea multe dăunează. Forumuri peste forumuri, discuții peste discuții, cărți cu metode-minune, rețete-minune, minuni propriu-zise...Am auzit ieri că laptele matern nu mai conține prea multe nutrimente după 6 luni... așa că, în consecință, mama care-mi făcuse cunoscută ideea astă mi-a zis ca ea nu și-a mai alăptat copilul după 6 luni. Mâine o să auzim că e nociv să bei apa...
    Aș fi vrut să scriu despre ultima decizie care mă afectează. Cea cu scăderea salariilor. Dar simt suprasaturat subiectul. De fapt eu sunt suprasaturată. M-aș fi revoltat, aș fi acuzat, aș fi acționat cumva. Totuși sunt într-o stare care mă îndeamnă la o singură atitudine: pleacă de aici, din țara asta... REPEDE... cât de repede poți! Peste tot e criză. Dar pe lângă criză, în alte părți mai există ceva numit civilizație... ceva de care România nu a auzit și nici nu dorește să audă. Așa că PLEACĂ!
  Acum ceva zile în urmă am avut un impuls foarte puternic să plec la munte. Altora le e poftă de căpșuni... mie imi era poftă de munte. Logic, nu am bani să plec. Dar mă gândeam că și dacă aș fi avut bani să ajung în America, tot nu aș fi putut pleca. În fiecare weekend sunt pe la facultate. Masteratul asta, care a început să-mi placă, îmi ocupă tot timpul liber. Nu că mă plâng (de slaba organizare a studiilor în sine, de profesori care nu-și fac treaba serios sau de zăpăceala din orar... care apropo, nici acum nu există trecut pe vreun tabel... aflăm și noi de la o zi la alta cam ce cursuri mai avem și când!)... pentru că informația pe care o obțin mă satisface (logic, dacă mă țin de învățat, că dacă nu...), dar nu-mi pot programa niciun moment în care să plec din Galați.    Iar luna asta e și foarte încărcată pe la serviciu.
 Vine vacanța.... eu nu am planuri. Nici nu vreau să-mi fac. Sunt în letargie. Cred că sunt nesimțită. Mi se trage de la bebe... Poate e mai bine așa.
  

2 comentarii:

Virtualkid spunea...

eu cred ca letargia vine de la postarea anterioara, in care se dovedeste ca "realitatea intrece INTOTDEAUNA imaginatia".

ClaudelGFX spunea...

bebe... lush? sau doar de plush?
ce doare gandul cand te holbezi fara sa intelegi o boaba

 

ZED