Everybody knows that the dice are loaded

     De cateva zile stau in pat si urmaresc un serial pe net. As vrea sa fac mai multe si nu pot. Sunt destule pe care trebuie sa le fac, dar nu vreau. Prin urmare doar stau si ma identific cu personaje fictive. Nu e chiar atat de rau pe cat pare. Lunile astea am scris foarte rar. Am creat tot felul de motive, dar in final singurul motiv real pentru care m-am lasat de scris nu-l cunosc. E undeva in subconstient si ma pandeste de dupa colt. E un joc sarcastic. M-am lasat de tot de scris: nici versuri, nici roman si nici macar articole pe blog. E ca o fuga, o alergare continua in mine si de mine.
   Inca nu am inceput sa descarc muzica si filme pentru copii, desi la inceputul verii imi propusesem asta. Nu stiu de ce tot aman. Mai am 2 luni de sarcina si as vrea sa treaca mai repede. Pe cat  de incomod imi este, pe atat imi spun ca iarna ar fi fost si mai rau, caci nu suport frigul si hainele groase. Ieri mi s-a facut rau cand am intrat in Kaufland... de la aerul conditionat. Mai bine imi este afara, in canicula, decat inauntru. Poate ca apatia asta mi se trage si de la faptul ca anul asta nu am fost la munte... bateriile mele sunt pe rosu. Inca am impresia ca sunt in vacanta si ca pe 15 septembrie voi face ceea ce am facut de 8 ani incoace. Dar si asta e o amagire.
 Azi e o zi in care toata lumea stie ceva.