In asteptare

  Nu stiu cat mai dureaza pana vine bebe. Teoretic, 2 saptamani... practic?! si maine se poate. Deja parca simt ceva schimbari. Nu mi-e teama, n-am emotii. Nici macar nu sunt foarte curioasa in legatura cu sexul bebelusului. Tot ce vreau e sa fie sanatos. Stiu ca o sa ma adaptez usor la noul statut... in general ma adaptez la orice, parca as prelua inconstient din legile mediului nou si mi le-as asuma. Niciodata nu a trebuit sa caut sa modific ceva in psihicul meu pentru a suporta o situatie. Ciudat, am preluat totul asa cum preia un cameleon. Poate de asta nu am emotii. In schimb, nu stiu cum voi reactiona daca bebe va suferi... in cazul asta chiar nu stiu daca voi intra in panica sau voi fi rationala. Prefer nici sa nu aflu.
  Intre timp mai trebuie sa rezolv/am o problema. Inca nu avem nasi.
 Momentan doar stau si ascult Vivaldi si particip la tot felul de concursuri pe net. M-a apucat febra concursurilor.    Si astept sa revin la forma dinainte, in care puteam cobori si urca 3 etaje fara sa imi dau sufletul...