Melancolii

  Vin si scriu dupa o raceala crunta. Una din aia care te face sa nu mai vrei nimic si sa nu deschizi laptopul decat vreo cateva minute pe zi. Una din aia care te tine in patura, invelit pana la gat, cu o carte in mana si cu radioul deschis... duminica...pe Radio Romania Cultural.
  Radu zicea ca ne-am teleportat in anii '40 si ca lipseste doar un nor de fum in coltul camerei. Eu spun ca ne-am teleportat in viata lui Mihail Sebastian. E opera la radio... transmisiune din Viena. Eu n-am rabdare si vreau sa deschid televizorul sa vad emisiunea... Articolul asta trebuia scris duminica.
 Azi mi-e dor de prietenii pe care nu i-am avut, pe care i-am intuit, la care am visat in secret, vorbind cu ei, dar temandu-ma ca le-as cere prea mult. Mi-e dor de alt spatiu, dar acelasi timp. Joc Millionaire City si ma imaginez un designer de oras, visez la un terarriu cu pietre si cactusi intr-un bol de sticla, astept un ceai care nu miroase asa de bine, dar are un gust excelent.
  Uneori am nevoie sa nu pun eu prima pasul, sa nu intind eu prima mana, sa nu actionez eu prima... sa fiu eu cucerita.