S-a sunat de intrare

  Am avut nevoie de o pauza. Eu mereu am nevoie de pauze. Si cand zic "eu" ma refer la "noi". Nu cred ca e cineva care sa afirme ca el nu simte nevoia asta. Pot spune: ma plictisesc repede. Dar sincer, nu am intalnit pe nimeni care sa spuna ca nu se plictiseste, ca repeta mereu aceeasi viata si ca e fericit asa. As putea spune: eu sunt altfel, sunt cineva pe care nu l-ai mai intalnit pana acum si care iti va lasa o urma in inima. Ghici ce: toti suntem unici. Nu e nimeni care sa creada ca el este comun si previzibil.
  Oare ce as scrie daca as fi saraca... foarte saraca. Oare as mai scrie daca as fi extraordinar de bogata? Cand simti ca nu mai ai nimic de spus, ce spui? Si tacerea este un raspuns.
  S-a sunat de intrare. Maine voi scrie despre refuz.