piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse
A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, septembrie 30, 2008

Nightangel

  Ieri seara am alergat pe faleza. Era ora 8 si era deja bezna. Pe malul Dunarii nici macar un bec nu functiona. Dintre toate felurile de relaxare pe care le am, asta mi-e cel mai drag. Aseara, lipsa luminii m-a facut sa traiesc pentru aproximativ 10 minute(ca la cca 3km de "strada" nu am cum sa alerg mai incet de atat) intr-o lume feerica: liniste, aproape pustiu, Dunarea clara, lumini pe malul celalalt, cate un vas mut care aluneca spre Cotul Pisica si formele copacilor care se conturau ca intr-un joc virtual. Si ca bonus, dupa alergare, senzatia data de "hormonul fericirii"(care daca nu stiati se elimina si prin genul asta de activitate, nu doar prin sex) m-a facut sa simt orasul asta prin toti porii.
   Ma intrebam: oare mai stim sa vedem lucrurile din jurul nostru? Mi-am imaginat ca sunt oarba si ca simt Galatiul prin orice alta metoda decat ochii. Stiti cum miroase Dunarea? Cum miros frunzele de salcam? Intunericul? Cum miroase vantul prin buricele degetelor? De cand nu s-a mai plimbat cineva doar pentru a observa orasul? Serviciu, acasa, timp liber(care de multe ori nu exista) petrecut de obicei cu prietenu/ii in oras la o terasa sau club. Atat stim. Dar sa iesim si sa privim orasul? Sa vezi fiecare caine vagabond, cos de gunoi, cladire patrimoniu, copac rupt sau nu, parc, masini, oameni orbi mergand pe strazi oarbe?!
   Traim fara sa intelegem ca traim.
  

2 comentarii:

sunetul-mai-tare spunea...

Vara asta am stat foarte mult timp departe de Galaţi...când în sfârşit m-am întors şi-am văzut de departe combinatul, cu tot cu pătura de fum de deasupra m-am bucurat enorm. Nu-mi venea să cred cât de frumos mi se părea în acele momente şi cât de mult îl iubeam...Uneori dispreţuim farmecul locurilor apropiate şi căutăm fumueseţi prin ţări străine...Părerea mea..frumuseţea poate exista şi-ntr-un pahar cu apă! Trebuie doar să ştii să o simţi...

Docica spunea...

Ai dreptate, frumusetea poate fi oriunde. Cred ca daca voi pleca vreodata de aici cel mai mult imi va lipsi Dunarea. Stiu ca acum un an, cand am fost in Viena am simtit o foarte puternica legatura cu orasul acela prin Dunare. Stiu ca suna ciudat, dar eu chiar asa simt.

 

ZED