piesa de stare

Goran Bregovic & Athens Symphony Orchestra & Chorus - ''Balkanica'' - ''Man from Reno''

Asculta mai multe audio diverse

duminică, octombrie 24, 2010

Printre nori

    Orasul, azi, e ciudat de singur. Multe suflete la biblioteca, multi pasi in statiile de autobuz si totusi, orasul pare prea singur. Intr-un loc am vazut ca se serveste ciorba de cocos, curcan la tava si mamaliga de Cuca. Ma intreb, cum o fi? ca eu stiam din copilarie plugusorul ala care spune ca la Cuca mamaliga e cat nuca. Pai daca ti-o servi o lingura de mamaliga, unde mai sta frumusetea de a hali romaneste?! Poate ca e mamaliga de criza.
   De doua zile am ciudatul obicei de a anticipa finalul textelor pe care le citesc. Prost obicei. Borges e atat de cliseic incat ma infurie... de ce studiez Borges?! Mircea Nedelciu e doar plictisitor si invechit. Tehnica super-lucrata, literatura de sertar... si cica e unul din cei mai mari prozatori romani ai secolului XX... canci! (ca tot folosea el termenul asta in Povestea povestilor generatiei '80) ori am eu prea mari asteptari, ori literatura romana postmoderna e de rahat! Apropo de asta, pe Cartarescu chiar nu-l consider scriitor. Sa zica cine ce-o vrea, asta ajungi cand incerci sa recuperezi prin tehnica talentul lipsa...mare lipsa! Totusi Tache de catifea (Stefan Agopian) mi-a placut. Si Florin Iaru si mai ales Simona Popescu. In rest... cam tot e o varza literara...varza cu ghiveci! Am zis.
  Oare noi avem scriitori de proza foarte scurta cu adevarat talentati? ceva gen Daniil Harms?
  Azi, in statie, soarele mi-a desprins un nasture de la pulover. In biblioteca, 3 adolescenti rebeli... un fel de hipioti... se intrebau cine a scris Chirita. Eu am zambit si atat.

3 comentarii:

Dina spunea...

O doamne.

Mie nu mi se pare deloc de rahat literatura românească postmodernă. Oricum, mult mai puțin decât cea dinaintea ei. Parcă acum ne-am mai aliniat și noi la literatură.
Uite, proză scurtă frumoasă, în opinia mea, scriu Cristian Teodorescu(în Medgidia, orașul de apoi),Radu Cosașu(oriunde, chiar și în Dilema) sau Răzvan Petrescu (în Foxtrot XX).
Iar Cărtărescu chiar este un mare scriitor. Cred că dificultățile în receptarea literaturii sale vin din faptul că e o proză postmodernă citită cu așteptări și grile de lectură moderne.

Of, m-am răcorit. Dar mie așa mi-s dragi. Uite, pe frații Florian i-ai citit? Așa fac o literatură frumoasă, amândoi în felul lor...

docica spunea...

Cristian Teodorescu suna bine, dar parca prea imi aminteste de Sadoveanu. Si asta nu e neaparat de rau, numai ca Sadoveanu are si el limitele lui. Cum am zis, cred ca am eu asteptari prea mari. Radu Cosașu chiar imi place. De el uitasem. Razvan Petrescu...sincer nu am citit nimic din ce a scris, dar o sa ma pronunt dupa ce-l voi cunoaste. In schimb, de Cartarescu am incercat sa ma apropii cat de mult am putut. Il simt ori prea comercial (in genul comercialitatii telenovelelor), ori prea plin de el, supra-saturat de tehnica si joc literar. Ii lipseste pasiunea reala, pe care o inlocuieste cu o pseudo-pasiune, un fel de "pe mine ma inteleg putini si ma plac si mai putini". Nu citesc nimic printr-o grila moderna, ci printr-una contemporana. Am gasit mai degraba "scriitori" nepublicati, dar cunoscuti prin bloguri sau cenacluri, care scriu mult mai bine decat "dinozaurii" astia in viata.

Docica spunea...

Pe fratii Florian nu i-am citit, dar daca tot zici de ei, o sa vad.

 

ZED