Dimineti de noiembrie

        Stiti ca mie nu-mi place rozul. Dar cum iubesc vara, am facut un compromis si mi-am vopsit unghiile cyclam. Apoi am observat ca unghiile mele se asorteaza cu bobocii craciunitei. Am 3. Trei craciunite pe care le tot mut din loc in loc. Si nu, nu le cad florile. De cand a dat frigul le-am asezat pe pervaz in sufragerie. Stau ascunse dupa o draperie si asteapta. Sau eu astept? Astept sa infloreasca. Una e plina de boboci, alta are abia 2, iar a treia, cea mai batrana, mi-a inflorit prin primavara, dupa vreo 4-5 ani de stat asa, in hibernare. Acum pandesc flori rosii si cert matza ca-si lasa perii albi prin frunzele lor. Deocamdata am doar flori cyclam... ca unghiile mele, cum ziceam.
  Vreau sa ascult muzica si tot ce aud e "Aventurile lui Pigly..." n-am mai vazut atatea desene animate de o groaza de ani. Care e cel mai usor mod sa te intorci in copilarie? Sa privesti fotografii cu picioare asezate stangaci, in sosete colorate sau bocanci, sa alergi cu o pruna decojita dupa un copil care rade si scuipa bucati de biscuite, sa necajesti pisica pufoasa si alba, sa te uiti la desene animate, sa vanezi ninsori si decoratiuni de Craciun, sau sa te impiedici de mormanul de jucarii din mijlocul camerei?! Cred ca cel mai simplu e sa te bucuri de tot.
  In fiecare noiembrie, de la fereastra mea se vede o mare de frunze galbene, ca-n wallpapere-le alea la care spui: oau! Si in fiecare decembrie o mare de alb... tot ca in wallpaper. Si in fiecare iulie o mare de verde... tot ca in... Si sa vezi...ca tot de la o fereastra se vede! Si acum craciunita mea priveste cu ochi cyclam in gradina din fata blocului si se gandeste ca doar florile au voie pe pervaz, nu si pisicile.